Londra avertizase că ar putea introduce vize pentru cetăţenii anumitor state din UE după Brexit, dacă optează pentru acest lucru.
Fostul ministru britanic pentru Brexit, David Davis, a afirmat în septembrie 2017 că Regatul Unit va fi liber să introducă vize pentru Polonia, România şi Bulgaria şi poate face acest lucru după ‘ieşirea sa ordonată’ din UE.
Davis a demisionat din funcţie în luna iulie şi a fost înlocuit de Dominic Raab, care la rândul său a demisionat în această lună.
Proiectul de declaraţie ar putea fi aşadar o veste bună, dacă el va fi adoptat oficial, la summitul extraordinar al UE din 25 noiembrie, împreună cu acordul privind retragerea Regatului Unit din blocul comunitar.
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a menţinut regimul de vize pentru Bulgaria şi România până când parlamentului britanic i s-a cerut oficial să ridice vizele la 1 ianuarie 2007, ziua aderării celor două ţări la UE.
Citeşte şi Theresa May este încântată de relaţiile cu UE după Brexit
În Acordul de retragere, ce are obligativitate juridică, capitolul privind drepturile cetăţenilor nu acoperă circulaţia cu vize. Proiectul convenit joi se referă la aceste chestiuni în articolele 50, 51 şi 52. Acestea prevăd:
50. Luând notă că Regatul Unit a decis că principiul liberei circulaţii a persoanelor între Uniune şi Regatul Unit nu se va mai aplica, părţile trebuie să stabilească aranjamente privind circulaţia, aşa cum se arată în continuare;
51. Aranjamentele privind circulaţia se vor baza pe nediscriminarea între statele membre ale Uniunii şi pe reciprocitate deplină. În acest context, părţile vizează să stipuleze, prin legislaţiile lor interne, călătorii fără vize pentru vizite de scurtă durată,
52. „Reciprocitatea deplină” menţionată în proiectul declaraţiei politice se referă la legislaţia UE privind „reciprocitatea în domeniul vizelor” pe care Comisia este de fapt incapabilă să o aplice, cel puţin în contextul relaţiilor UE-SUA.
Un regulament intrat în vigoare la 20 decembrie 2013 cere cetăţenilor ţărilor UE să „reacţioneze în comun” în chestiunea vizelor, în special în cazuri unde ţări străine „supun cetăţenii (UE) unui tratament diferit”.
Un exemplu grăitor este acela că cetăţenii Poloniei, Ciprului, Croaţiei, României şi Bulgariei încă au nevoie de vize pentru a intra în SUA, dar nicio măsură restrictivă sau de retorsiune nu a fost introdusă împotriva Washingtonului.