Politicienii europeni au au subliniat faptul că Uniunea Europeană nu vrea să le impună ţărilor membre ce fel de surse de energie să exploateze, această decizie rămânând la latitudinea fiecărei ţări, dreptul a de a utiliza resursele proprii reprezentând un drept fundamental al fiecărui stat din UE.
Prezenţi la summit-ul UE de la Bruxelles, de miercuri, responsabilii spaţiului comunitar au încercat să găsească soluţii pentru reducerea costurilor la energie, cum ar fi identificarea de noi resurse ce ar putea fi exploatate mai eficient, de preferinţă regenerabile, pentru reducerea costurilor la energie. „Summit-ul facturii la energie”, aşa cum a fost supranumită reuniunea de miercuri, s-a lovit însă de interese naţionale contradictorii, dar şi de presiuni ale industriaşilor care sunt ostili unor noi reglementări.
Totuşi, chestiunea rămâne în discuţie, deoarece Uniunea Europeană are cea mai scumpă factură la energie, preţul acesteia fiind aproape de două ori mai mare decât în alte ţări ale lumii, iar creşterea continuă a acestuia este una dintre provocările-cheie pentru Europa la ora actuală.
În timp de criză, energia ieftină este cheia stimulării economiei şi succesul afacerilor în UE şi pe piaţa mondială. Preţurile la energie au impact direct asupra costurilor, activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi asupra deciziilor strategice ale principalilor actori din industrie. Au de asemenea un impact negativ pe piaţa muncii, deoarece companiile internaţionale au tendinţa să nu mai creeze noi locuri de muncă şi chiar să nu le mai menţină nici pe cele existente la ora actuală în Europa.
Întrebarea esenţială pentru responsabilii din UE este „ce anume generează acest cost mai ridicat al energiei în spaţiul comunitar comparativ cu cel din alte părţi ale lumii”. Participanţii la summit au încercat să răspundă acestei întrebări.Unul dintre răspunsuri este acela că în anumite ţări, preţurile la energie sunt influenţate de reglementări interne privind diferite taxe, inclusiv cele vamale pentru import şi impozite. În Danemarca, Suedia şi Germania de pildă, aceste taxe ajung să reprezinte 50% din preţul enerigiei care ajunge la consumator.
Pe de altă parte, exploatarea sistemelor de energie din Europa necesită ivestiţii considerabile. Scopurile ambiţioase pivind reducerea cu 20% până în 2020 a emisiilor gazelor cu efect de seră şi creşterea cu 20% a ponderii energiei din resurse regenerabile vor provoca, cel mai probabil, noi creşteri ale preţului la energiei în următorii ani. Situaţia poate să se complice şi mai mult din cauza dependenţei importului de petrol.
Ce este de făcut
În primul rând ar trebui creată o veritabilă piaţă de energie europeană. Reglementări ambițioase pe piața internă au fost deja adoptate în 2009 privind facilitarea unei integrări mai largă și mai profundă interne a UE. Cu toate acestea, procesul legislativ este încă în curs de finalizare. Unele state membre întârzie punerea în aplicare a acestor reglementări, iar consumatorii nu ştiu că au dreptul de a schimba furnizorul de care sunt nemulţumiţi.
Există şi lipsa de interconexiuni fizice între statele membre. Infrastructura energetică reprezintă coloana vertebrală a pieței interne în creștere. Acesta este motivul pentru care este necesar pentru a finaliza lucrările în curs privind definirea proiectelor de infrastructură-cheie pentru a primi finanțare UE în 2014-2020 în toamna acestui an.
În al doilea rând, s-a inițiat un proiect de crearea a coridorului sudic al gazelor ce va permite diversificarea în continuare a surselor de aprovizionare cu gaz. În prezent se aşteaptă decizia autorităților azere cu privire la selectarea unui proiect pentru conducta ce va livra gaz către Europa.
Este de asemenea nevoie de instituirea Comunității Energiei, ne-am implicat și în alte țări vecine cu UE, în introducerea de soluții juridice ale UE în domeniul energiei. De asemenea, încurajăm statele vecine spaţiului Uniunii Europene pentru introducerea unor soluţii legale în domeniul energiei şi nu în ultimul rând se încearcă semnarea unui nou acord cu Rusia pe baza reglementărilor interne ale UE pe piața energetică.
În al treilea rând, trebuie să ia în considerare modul și scopul în care statele membre vor să subvenționeze energia din surse regenerabile. Aceste obiective trebuie să fie justificate economic garantând în același timp stabilitatea rețelelor energetice. UE nu dorește să le impună ţărilor membre ce surse de energie să folosească, deoarece această alegere este un drept fundamental al fiecărui stat. Statele membre sunt libere să aleagă „coșul de energie”, care corespunde caracteristicilor lor individuale, dar nu trebuie să aleagă o sursă regenerabilă care trebuie să fie subvenţionată mai mult decât s-ar fi cheltuit cu sursa care a fost înlocuită.
Cu timpul, UE poate deveni centrul de pe piața mondială a tehnologiilor energetice eficiente ce ar crea un climat de afaceri favorabil și locurilor de muncă, precum și reducerea costurilor cu energia pentru populație și companii. Acest lucru ar putea fi o modalitate de a stimula economia și de a garanta securitatea noastră energetică.