Christian Sabbagh, care are transmisiuni zilnice din mijlocul bombardamentelor din Ucraina, recunoaşte că, deşi și-a petrecut copilăria în perioada războiului din Liban, a fost profund marcat de conflictul armat declanşat de Rusia.
Dramele copiilor care fug din calea bombelor, mulţi dintre ei îmbrăcaţi doar în pijamale, l-au impresionat profund şi l-au făcut de câteva ori să transmită cu vocea sugrumată de lacrimi.
„În toate aceste războaie la care am participat, nu războiul în sine, bombe, lupte, că nu mi-e frică. Eu am crescut într-o țară măcinată de război de mic copil. M-am născut, am copilărit și am crescut în război. Am văzut toate ororile acestei lumi. În schimb, m-au marcat acei copilași, mulți erau îmbrăcați într-o pijămăluță, rareori aveau unii, alții, câte un ghiozdănel în spate, o jachetă.
Fugeau, părăseau zonele astea de luptă, erau nevoiți părinții să îi treacă prin gloanțe, obuze, bombardamente, să îi aducă într-o zonă sigură, să îi aducă în punctul de trecere al frontierei dintre Ucraina și România. M-a marcat suferința lor. Orice război lasă urme adânci, răni nevindecabile și vezi drame oriunde te-ai uita. Vezi copii în loc să își trăiască fericiți copilăria, suferă, sunt nevoiți să plece noaptea, prin frig, într-o direcție necunoscută, într-o țară necunoscută.
Asta m-a marcat. La un moment dat, era un ger năpraznic și o mamă încerca să își liniștească bebelușul, cred că avea un an și ceva și prin zăpadă se juca cu el cu o mașinuță. Pe mine unul m-a mișcat. M-am pus eu în locul acelei mame și mă gândeam cum ar fi fost să fiu eu acolo„, a povestit Christian Sabbagh, în exclusivitate, pentru WOWbiz.ro.
Jurnalistul este de părere că Ucraina va renaşte din cenuşă, că se va putea reconstrui totul.
„Am văzut un popor extrem de determinat și curajos. Acești oameni sigur vor lupta până la capăt. Mai devreme sau mai târziu, orice război se încheie, sigur, cu multe suferințe, distrugeri și așa mai departe. Da, se va trăi, sunt țări care renasc din propria cenușă. Mă uitam și în Liban. Acolo, războiul e din 1975, oamenii trăiesc, devine un mod de viață„, a mai spus Sabbagh.
El a relatat, totodată, şi experienţa pe care a avut-o în timpul unui live, în care s-a abţinut mult să nu plângă, dar nu şi-a putut controla şi vocea care era gâtuită de lacrimi.
„Întotdeauna am avut stăpânirea de sine, dar în momentul în care am făcut live-ul, vorbeam la un moment dat despre acei copii, care treceau frontiera și am explicat ce greu e, ce cozi imense, ce frig și mi-a venit pe retină imaginea unor copilași pe care i-am văzut în pijămăluțe, niște cizme care nu puteau să țină de cald, o jachetă de fâș foarte subțire, dârdâiau și în momentul acela nu am izbucnit în plâns, dar deja se simțea în voce. De piatră să fii și nu ai avea cum să nu lăcrimezi„, a mărturisit Christian Sabbagh pentru WOWbiz.ro.