Ciclismul ar fi astfel o soluţie pentru mediu, dar şi un risc pentru sănătate. Pentru reducerea poluării aerului, numeroase asociaţii şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă înlocuirea deplasărilor cu maşina cu transportul public sau mersul pe bicicletă. Ultima alternativă nu ar fi însă lipsită de riscuri în oraşele cu trafic rutier intens, arată cercetători de la Trinity College, al căror studiu este publicat în cotidianul The Australian, scrie Agerpres.
Ei arată că ciclismul în condiţiile menţionate se dovedeşte nefast pentru inimă şi plămâni din cauza absorbţiei de particule fine. Şi pietonii sunt expuşi aceloraşi riscuri, însă într-o măsură mai mică, pentru că fac un efort mai mic.
În 2011, un alt studiu desfăşurat de Universitatea din Londra arăta că cicliştii din mediul urban inhalează importante cantităţi de carbon negru. Ei precizau că persoanele din oraşe care merg la serviciu pe bicicletă prezintă o cantitate de carbon în plămâni de 2,3 ori mai mare decât pietonii. Carbonul negru poate duce la tulburări pulmonare, provoca suferinţe respiratorii şi crize cardiace.
‘Locuitorii oraşelor în care aerul este puternic poluat suferă în număr mai mare de cardiopatii, probleme respiratorii şi cancer pulmonar decât cei din oraşele în care aerul este mai curat’, arată OMS într-un ghid practic. Organizaţia a decis în octombrie 2013 să considere cancerigenă poluarea aerului exterior, ‘existând suficiente dovezi care îndreptăţesc afirmaţia că poluarea aerului exterior declanşează cancerul pulmonar’.
Ca soluţii se recomandă evitarea zonelor cu trafic intens, alegerea unor ore de ieşit (în măsura posibilităţilor) când traficul este redus şi evitarea circulării în spatele autobuzelor şi camioanelor pe motorină. În ceea ce priveşte folosirea unor măşti împotriva poluării, majoritatea particulelor sunt prea fine ca să poată fi filtrate.
Ciclismul rămâne un sport cu multe avantaje (dezvoltarea muşchilor, a rezistenţei), categoric mai multe decât riscurile, este concluzia metronews.fr.