Conform legendei franceze, „frites” au fost inventaţi de comercianții de pe cel mai vechi pod Paris, Pont Neuf, aceştia comercializându-i imediat după Revoluția franceză din secolul 18.
Legende din folclorul belgian consideră cartofii prăjiţi drept o invenţie accidentală a secolului 17, de către oamenii din Namur, o regiune ce a devenit mai târziu sudul Belgiei. Istoria spune că într-o iarnă, când râul Meuse a îngheţat, pescarii locali au tăiat cartofii în felii subţiri, asemănatoare peștilor mici și i-au prăjit.
Disputa a avut loc la Bruxelles, în cadrul unui festival culinar numit Brusselicious, unde experţi culinari şi istorici din ambele ţări şi-au spus părerea, şi au încercat să dovedească apartenenţa acestui fel de mâncare. Pierre Leclerc, profesor la Universitatea din Liège, a recunoscut faptul că există puţine dovezi în favoarea Belgiei. Cu toate acestea, el spune că cercetarea ştiinţifică serioasă este doar la început.
Un istoric al alimentaţiei franceze, Madeleine Ferrière, a declarat că există documente potrivit cărora comercianţii francezi vindeau cartofi prajiţi, alături de castane coapte şi alte alimente prăjite, pe podul Pont Neuf din Paris, imediat după 1789.
Potrivit The Independent, în această competiţie a intrat şi Anglia, cu faimosul „fish and chips”, care se pare că a apărut la începutul secolului al 19-lea. Încă din 1800 în Anglia se vindeau cartofi prajiţi alături de peşte prăjit. Singura diferenţă era că aceşti cartofi erau tăiaţi în bucăţi mult mai mari.
Oricare ar fi originile acestui mod de preparare, experții belgieni insistă că ei au atins apogeul preparării cartofilor prăjiţi. „Noi, belgienii, am făcut ceva nobil din cartoful prăjit în sine. Mai presus de toate, ne-am însușit mai bine decât oricine altcineva arta de a-i prăji de două ori pentru a deveni aurii si crocanţi”, a insistat Albert Verdeyen, co-autor al unei cărți despre cartofii prăjiţi.
Avantajul belgienilor este acela că în Belgia există Muzeul cartofilor prăjiţi.