Moş Crăciun a apărut în secolul al XIX-lea, în forma în care îl cunoaştem cu toţii, scrie monitorfg.ro. Legenda spune că, fără acordul soţului, Crăciuneasa a primit-o în gazdă pe Fecioara Maria, oferindu-i adăpost în grajd, pentru a-l naşte pe Iisus. Aflînd acest lucru, Crăciun s-a înfuriat şi i-a tăiate mâinile soţiei sale.
Legenda mai arată că Maica Domnului i le-a lipit la loc. Minunea l-a convertit pe Crăciun la creştinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug din trunchiuri de brad în curtea lui şi joacă o horă cu toate slugile lui. După joc, Crăciun împarte Sfintei Familii daruri păstoreşti: lapte, caş, urdă, smîntînă.
De unde vin colindele
De aici transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfînt, care aduce de ziua naşterii Domnului daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, după legenda evanghelică, le aduceau regii-magi în staul noului Mesia. Cîntecele de bucurie adresate de slugile lui Crăciun s-au transformat în colinde, colindele de Crăciun.
Cine l-a desenat pe Moş Crăciun
În 1860, cotidianul american Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu, ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, emigrantul german Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.
Nast este şi cel care a stabilit în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Această idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.