În plus, după ce evenimentul apocaliptic și efectele sale vor trece, șobolanii, odată ajunși la capătul lanțului trofic, când nu vor mai avea prădători, vor începe să crească în dimensiuni. Fauna și flora terestră au fost afectate de fenomene de dispariție în masă de cel puțin 5 ori în istoria geologică, cel mai recent astfel de fenomen producându-se în urmă cu 65 de milioane de ani, când au dispărut dinozaurii. În absența dinozaurilor, mamiferele au profitat de nișa trofică eliberată, au repopulat planeta și au ajuns să domine lumea vie, scrie Agerpres.
Unii cercetători avertizează că un nou fenomen de dispariție în masă ar putea să „bată la ușă”, urmând să se producă în următoarele câteva secole din cauza distrugerilor antropice asupra mediului, conform lui Jan Zalasiewicz, geolog la Universitatea din Leicester, în Marea Britanie. În plus, la fel ca și în trecutul Pământului, în ultimele decenii mii de specii de animale sunt amenințate cu dispariția, iar alte sute au dispărut deja, multe din cauza distrugerii mediului lor natural de către oameni.
Jan Zalasiewicz și colegii săi au conceput un experiment teoretic prin care și-au propus să identifice care animale ar avea cele mai mari șanse de supraviețuire și de repopulare a planetei, în cazul unui eveniment de dispariție în masă — și au ajuns la concluzia că șobolanii sunt marii favoriți la supraviețuire.
Cercetătorii își fundamentează concluzia pe faptul că șobolanii și-au demonstrat abilitatea de a ajunge pe orice masă de pământ a planetei, fie ea continentală sau insulară, și reușesc să prolifereze ca populație, în pofida eforturilor coordonate pentru eradicarea lor.
Alte animale, așa cum sunt spre exemplu pisicile sau porcii, se descurcă foarte bine în ecosisteme diverse, dar nu sunt atât de răspândite pe planetă precum sunt șobolanii. În cazul producerii unui eveniment de dispariție în masă, fie din cauze antropice fie în urma unei catastrofe naturale, din punct de vedere teoretic, șobolanii sunt mamiferele cu cele mai mari șanse de a supraviețuire, ca specie, datorită răspândirii lor la scară planetară și a abilității lor de a se adapta și de a rezista în cele mai vitrege condiții, ne asigură Zalasiewicz.
Intervalul de timp în care șobolanii ar ajunge regii planetei ar fi de 3 — 10 milioane de ani, în funcție de datele de care dispunem privind ratele de repopulare după precedentele evenimente de dispariție în masă.
Totuși, nu este cazul să ne alarmăm. Zalasiewicz a reamintit că acest experiment este unul pur teoretic și nu poate fi verificat direct.
„Este o presupunere. Bazată pe principii științifice, dar totuși o presupunere. Am pornit de la analiza acestui tip de evenimente din trecutul planetei și am urmărit care este tipologia ființelor care au avut succes în situații similare”, a adăugat el.
Pe măsură ce anumite specii ocupă nișe ecologice aflate spre capătul lanțului trofic, ajung să crească în dimensiuni, la fel cum s-a întâmplat cu mamiferele după dispariția dinozaurilor. Zalasiewicz și colegii săi sunt de părere că la fel se va întâmpla și cu șobolanii care vor crește în dimensiuni de-a lungul mai multor milioane de ani și vor apuca pe căi evolutive încă necunoscute, nefiind exclus ca la capătul acestei evoluții să apară o specie de rozătoare capabile de gândire rațională și abstractă.