Americanii de la OmniTRAX, palmares – licitații trucate și mită
OmniTRAX este o companie americană de servicii de transport cu sediul în Denver, Colorado, operată ca subsidiară a grupului Broe. Cu activități în Statele Unite și Canada, compania operează și deține câteva linii ferate, iar din 20 august 1997 deține și operează portul Port of Churchill în Churchill, Manitoba din Canada.
Compania a fost implicată într-un scandal de proporții, în licitația controversată pentru o porțiune din British Columbia Railway, o linie ferată din provincia canadiană Columbia Britanică. Licitația a fost anulată în urma scandalului în care OmniTRAX ar fi mituit doi funcționari ministeriali din guvernul Columbiei Britanice cu 120.000 de dolari canadieni pentru a fi ajutați în licitație. În cele din urmă, compania care administra acea linie a fost vândută către compania națională canadiană de căi ferate, Canadian National Railway (CNR), însă celelalte participante la licitație, Canadian Pacific și BNSF, s-au retras, acuzând că totul fusese măsluit în favoarea câștigătoarei.
Mita dată de OmniTRAX, spun analiștii, ar fi fost doar pentru a rămâne în procesul de licitație ca să fie menținută o fațadă de legitimitate, acoperind, astfel, CNR. Se spune că o altă linie feroviară, spre superportul Roberts Bank a fost oferită OmniTRAX drept „premiu de consolare” pentru că a rămas în licitație. Nu au fost făcute condamnări, însă audierile pentru acuzarea celor doi funcționari guvernamentali continuă. Mai multe despre scandal, aici
OmniTRAX deține, deasemenea, Chicago Rail Link care operează în pardea sudică din Chicago, deservind companii precum Agri-Fine Inc., Nidera Grain, Cargill Industrial Oils și multe altele mai mici. Agri-Fine este cel mai mare cont al lor.
Reprezentați de un condamnat la pușcărie pentru licitații trucate și mită
Philip Bloom este un om de afaceri american controversat, condamnat la patru ani de pușcărie și plata unei despăgubiri de 3,6 milioane de dolari în Statele Unite, în 2007, pentru fraudarea Autorității Provizorii a Coaliției din Irak prin trucarea de licitații, mituirea oficialilor și însușirea unor sume de bani. O parte din aceste sume au trecut inclusiv prin conturi din România, Bloom fiind cercetat și de DIICOT pentru spălare de bani.
De altfel, americanul nu este străin de țara noastră. El a fost asociat într-o firmă de consultanță cu bancherul Bogdan Baltazar, iar în 2007, ziarul Gardianul susținea că Bloom are legături cu elitele economico-financiare românești încă din anii ’70, când a negociat franciza Pepsi pentru România, conform Sursa Zilei.
Transferoviar Grup a avut, în 2011, o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro, un profit de 3 milioane de euro şi o cotă de piaţă sub 3%.
Compania se află într-o poziţie ciudată în această privatizare: CFR, din care vrea să cumpere CFR Marfă, a declanşat, recent, procedurile de executare silită a firmei Remarul 16 februarie SA, deţinută de Transferoviar Grup. Aceasta pentru că firma a refuzat să plătească costuri de garanţie de circa 800.000 de euro pentru locomotive vândute către CFR Călători. Locomotive de 76,8 milioane de euro, vândute în câţiva ani către CFR Călători, dar care s-au stricat mai toate, stând mai mult trase pe dreapta în depouri decât pe şine. Povestea, pe larg, a fost tratată de publicaţia online Obiectiv.info.
În spatele Remarul 16 februarie stă un politician „greu”, Vasile Blaga, aflat în relaţii de prietenie cu Călin Mitică, patronul Transferoviar Grup. O dovadă ar fi faptul că fiica lui Vasile Blaga, Agathe Cristina Rudeanu, a lucrat la Remarul, în vreme ce soţul acesteia, Ionuţ Rudeanu, a lucrat pentru Remarul prin firma Axis Emergency. Agathe Rudeanu a fost angajată drept consilier în 2005, iar din 2006 şi până în 2010, Remarul a câştigat licitaţii organizate de CFR pe bandă rulantă, încasând circa 196,6 milioane de euro doar în această perioadă, conform unei anchete a Kamikaze.
Cine este Donau-Finanz
Donau-Finanz Austria este un fond de investiţii cu răspundere limitată, cu active de peste două miliarde de euro în fuziuni şi achiziţii, imobiliare, agricultură şi managementul activelor, mai scrie Obiectiv.info.
Fondul este prezent în România printr-un proiect agricol lângă Timişoara, unde are un teren de 550 de hectare. De asemenea, în 2011 deţinea 50% din acţiunile SCT Bucureşti şi 85% din compania de construcţii CCCF Bucureşti, care are o participaţie de 19,68% şi la SCT Bucureşti.
Citeşte mai mult pe obiectiv.info