Când suntem supăraţi avem tendinţa să ne înecăm amarul în ciocolată. Apoi, dintr-o dată viaţa pare mult mai dulce, iar cercetătorii au găsit explicaţia în faptul că consumul de ciocolată sporeşte secreţia hormonului fericirii (serotonină). Numai că un studiu recent arată că nu doar secreţia de serotonină este stimulată, ci şi cea de encefalină, o substanţă prezentă în celulele sistemului nervos, cu proprietăţi asemănătoare celor ale substanţelor opiacee, precum opiumul sau morfina.
Mergând mai departe, oamenii de ştiinţă au concluzionat că efectele ciocolatei sunt similare cu cele ale opiumului şi au constatat că persoanele obeze care nu se pot abţine de la a mânca acest desert au un comportament similar cu al celor dependenţi de droguri.
În urma testelor efectuate, cercetătorii au remarcat reacţii similare în aceeaşi zonă a creierului la obezii care văd mâncare, pe de o parte, şi la narcomanii care văd droguri, de cealalată. De asemenea, testele efectuate pe cobai au arătat că, după ce animalele au mâncat bomboane de ciocolată, secreţia de encefalină a crescut, iar consumul de bomboane s-a dublat.
Extrapolând, în cazul consumatorilor de ciocolată, encefalina eliberată ajunge la receptorii sensibili la substanţe opiacee şi reduce durerea şi produce senzaţii plăcute, de care organismul ajunge să fie dependent.