Ciprian Ciucu a prezentat mai multe exemple din lumea largă în care cetățenii sunt arestați pentru că scuipă pe stradă sau nu pățesc nimic dacă urinează în stațiile de autobuz, scopul fiind să afle cât de strict ar vrea cetăţenii să fie în aplicarea de sancţiuni pentru astfel de contravenţii.
„Am fost astăzi în Zona 6 să văd cum se prezintă situația după curățenie. Efectul de spațiu în plus după ce am scos gardurile este fantastic! Abia aștept să însămânțăm și să crească iarba! Dar nu despre asta vreau să vorbesc…
M-am întristat nițel pentru că la doar două zile de la curățenie, în unele grădini de blocuri gunoiul (în special aruncat de la fereastră) își refăcuse apariția. Voluntari, muncitori plătiți, bani, utilaje, timp am dedicat acestei curățenii. Dar unii oameni, o minoritate, nu doar că nu apreciază, dar nici nu le pasă.
Întrebarea mea este simplă. În ce fel de societate și în ce fel de oraș vrem să trăim? Michele J. Gelfand, o doamnă psiholog din SUA, și-a dedicat cariera studiind comparativ cum oamenii se raportează la reguli în diferitele societăți din lumea asta. Practic, le-a împărțit pe o scală de la “loose society” (societate cu reguli relaxate) și “tight society”, (cu reguli stricte). Pe scurt, în Singapore te arestează dacă scuipi pe stradă, iar în undele țări din Africa subsahariană te poți ușura în stația de autobuz.
Apropo de asta, brazilienii s-au distrat copios pe seama japonezilor care, la campionatul mondial de fotbal, își strângeau singuri mizeria și o duceau la coș… Eu însumi am fost uimit când am nimerit la un concert al Dream Theater la Berlin și nu erau pahare de bere și nici mucuri de țigară pe jos (aveau un sistem de îți lua 4 euro pe paharul de plastic si nu prea îți venea să-l arunci pe jos), obișnuit cu concertele rock de la noi, chiar mi s-a părut nepotrivit să fie atât atenți și înțepați.
Pentru mine este important subiectul. Pentru că eu sunt cel care dă tonul, și nu vreau să fiu absurd și să trimit poliția locală chiar imediat să amendeze asociația de proprietari pentru că nu întreține curățenia, dar nici nu vreau să aruncăm cu banii pe fereastră și să fie muncă în zadar. Că așa îi duc pe toți în altă parte, către școli, către străzi, către parcuri etc și nu către spațiul dintre blocuri, către grădini… Opțiunile sunt multe și banii nu ajung niciodată. Dar eu m-am gândit că trebuie să ajungem cât mai aproape de oameni, acolo unde trăiesc ei să le facem viața mai bună.
Discuția la noi este importantă. Care să fie nivelul de toleranță pe care să-l practicăm? Cât de drastici să fim? Cât de înțelegători și suportivi? Unde tragem linia și să prevenim abuzurile? Uite, vă dau un exemplu… O să facem parcări, țin mult la asta. Acum mașinile sunt peste tot și țesutul urban arată ca naiba… Acolo unde oamenii chiar nu au unde parca, înțeleg să mai permitem și parcatul pe trotuar. Dar tot acolo unde se parchează pe trotuar… dacă ai pus roata pe spațiul verde (sau ceea ce a fost odată spațiu verde și pleci cu roțile pline de noroi pe trotuar si carosabil…, acolo nu mai sunt înțelegător). Este un exemplu de “unde tragem linia”. În ce fel de societate vreți să trăim? În ce fel de oraș vreți să crească copiii noștri?
P.S. Subiectul care naște pasiuni cu gardurile este din același registru: avem nevoie de bariere fizice (garduri), sau cele mentale (regulile si bunul simț) sunt suficiente? Eu pariez pe faptul că cei mai mulți dintre bucureșteni sunt oameni civilizați și vreau să o dovedesc!”, a scris Ciprian Ciucu pe Facebook.