Scoţienii sunt zgârciţi: fals. Este un clişeu care datează de mai multe secole şi care ilustra iniţial sărăcia scoţienilor. Un sondaj în rândul a 3.000 de persoane a relevat că scoţienii dau bani pentru opere de binefacere, în medie 356 de lire pe an.
Scoţienii mănâncă prost şi beau mult: nu este fals dar se exagerează. Bucătăria scoţiană a făcut progrese şi propune acum alternative la mâncărurile tradiţionale din carne de oaie (haggis). Este însă adevărat că alcoolul, alături de obiceiurile alimentare proaste, explică, în parte, de ce speranţa de viaţă a scoţienilor este cea mai scăzută din Marea Britanie.
Citeşte şi VOT de NEÎNCREDERE pentru David Cameron dacă va oraganiza REFERENDUMUL pentru independenţa SCOŢIEI
Scoţienii vorbesc într-un dialect greu de înţeles: parţial adevărat. A nu se confunda engleza scoţiană cu ‘scots’, o limbă germanică vorbită de un grup restrâns. Scoţienii sunt uneori greu de înţeles chiar şi de englezi, mai ales atunci când îşi intonează cântecele. Declaraţiile unor lideri sindicali, la televiziune, au fost chiar subtitrate.
Citeşte şi Rupert Murdoch susţine independenţa Scoţiei
Scoţianul este patriot: adevărat. Potrivit unui studiu realizat de ‘British social attitude’, 69% dintre scoţieni se simt ‘în primul rând scoţieni’ şi doar 20% ‘în primul rând britanici’. Scoţia, mică şi izolată geografic, a dat întotdeauna dovadă de patriotism. În Evul mediu, în Franţa circula sintagma ‘Mândru ca un scoţian!’
Scoţienii poartă kilt: adevărat, dar ocazional. Obiect vestimentar al bărbaţilor din Highland din secolul al XVI-lea, kiltul ecosez – o fustă dintr-o stofă din lână în carouri şi în culori care variază în funcţie de familii – este fără îndoială simbolul cel mai reprezentativ. În prezent, majoritatea scoţienilor nu poartă kilt pe stradă, ci doar ocazional, în zilele de sărbătoare ori la manifestaţiile tradiţionale.