Au votat împotriva contestației 32 de membri ai CNATDCU, unul în favoarea acesteia, iar un alt membru s-a abținut. Decizia este definitivă.
„Contestaţia a fost respinsă de către membrii Consiliului Naţional cu 32 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, după ce a fost analizată de o comisie specială formată din 3 membri”, a declarat academicianul Marius Andruh, preşedinte al CNATDCU, pentru News.ro.
Pe 8 decembrie 2016, Consiliul general al CNATDCU a decis că procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, nu a plagiat în lucrarea sa de doctorat.
Decizia a fost luată cu 35 de voturi ”pentru” și o abținere. Ulterior, a fost depusă o contestație de Grupul de Investigaţii Politice, al cărui preşedinte este Mugur Ciuvică.
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a primit anul trecut o contestaţie faţă de decizia din 8 decembrie prin care Laura Codruţa Kovesi nu a plagiat..
„Procedura va fi aceeaşi ca şi la celelalte contestaţii. Adică, se numeşte o comisie care să răspundă contestaţiei, o comisie diferită de aceea care a făcut analiza iniţială, cum s-a procedat de fiecare dată. Comisia de contestaţii va fi supusă aprobării Consiliul General al CNATDCU. Consiliul General trebuie sa fie de acord sau nu cu această comisie. Apoi, după ce comisia va fi validată analizează raportul şi elaborează răspunsul. Decizia comisiei de contestaţie va fi supusă din nou votului Consiliul General”, preciza în 17 ianuarie Marius Andruh.
Consiliul General al CNATDCU a decis în 8 decembrie că Laura Codruţa Kovesi nu a plagiat în lucrarea sa „Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal”, şi în acest context s-a propus menţinerea titlului de doctor.
Comisia de lucru a identificat nereguli de citare în 4 la sută din teză, dar a apreciat că retragerea titlului ar fi o sancţiune excesivă şi a recomandat menţinerea titlului de doctor.
Pe 30 septembrie 2016, şefa DNA preciza că teza sa de doctorat conţine 444 de pagini şi 442 de note de subsol şi că lucrarea a implicat studiul a 286 de surse bibliografice, dintre care 103 tratate, cursuri şi monografii, 71 de articole publicate în articole de specialitate, 27 de surse de legislaţie naţională, 20 de surse de legislaţie internaţională şi 65 de surse online (site-uri).