Documentele din dosarele Securității, invocate de CNSAS, arată că Isărescu ar fi fost folosit de Securitate ca persoană de sprijin / sursă încă din 1979. El ar fi dat note cu numele conspirativ Manole.
Pe parcursul colaborării cu Securitatea, el a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentarii negative la adresa nivelului de trai în România sub regimul comunist în comparație cu alte țări, susține CNSAS, care indică două note informative: una din 16 decembrie 1987 și una din 5 martie 1985.
„Aşa cum rezultă din nota de constatare nr. (…), dl. (Mugur Isărescu, n.r.) a activat ca informator, cu numele conspirativ (…), în perioada 1979-1989, fiind recrutat de către (…), având în vedere calitatea domniei sale de cercetător (…). Pe parcursul colaborării cu Securitatea, acesta a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentarii negative la adresa nivelului de trai din România sub regimul comunist în comparaţie cu alte ţări – notele din 16.12.1987 (…) şi 05.03.1985 (…). Analizând informaţiile furnizate de către pârât, apreciem că acestea vizează îngrădirea dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) şi a dreptului la libertatea cuvântului (art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)”, se mai spune în cererea CNSAS trimisă la CAB.
CNSAS arată că informațiile furnizate de către Isărescu vizează îngrădirea dreptului la viață privată și a dreptului la libertatea cuvântului.
În cele două note redactate de mână și semnate cu numele conspirativ, acesta informa Securitatea despre comentariile negative ale unor persoane la adresa nivelului de trai.
Astfel, în legătură cu atitudinea unui anume I.D., Isărescu a scris că „are răbufniri destul de dese de nemulțumire față de aspecte sociale precum transportul în comun din Drumul Taberei (acuză că îi răpește mai mult de o oră), încălzirea locuinței, aprovizionarea cu alimente, programele de televiziune. Are tendința de a face comparații cu situația din alte țări”.
A doua notă, din 1985, se referă la un anume D.W.: „În discuții a menționat dificultățile întâmpinate de membrii comunității diplomatice din București în această iarnă (în legătură cu asigurarea gazelor și căldurii). A arătat că diplomații acreditați la București își exprimă nedumerirea în legătură cu acest lucru, întrucât de regulă membrii corpului diplomatic sunt protejați în orice țară, în România însă ei au stat în condiții mai dificile decât populația. A manifestat interes față de eventualele măsuri care vor fi luate în România pentru depășirea acestor dificultăți”.
CNSAS arată că „comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist”.
Consiliul arată că, pe baza informațiilor furnizate „cu solicitudine” de către Isărescu, ofițerii Securității au dispus „notă de verificare și cunoaștere” și verificarea relatării acestuia cu înregistrările făcute pe bandă de la discuția cu diplomatul străin. CNSAS nu indică însă dacă Securitatea a luat măsuri coercitive împotriva celor două persoane despre care Isărescu a dat note informative.
În opinia CNSAS, informaţiile furnizate de Mugur Isărescu au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
„(…) Nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Este exclus ca pârâtul (Mugur Isărescu, n.r.) să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în notele sale ar fi putut să se desfăşoare acţiuni de investigare din partea Securităţii. Or, aceste posibile acţiuni de investigare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată, prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei denunţaţi, fără acordul acestora. De asemenea, măsurile de urmărire se înăspreau dacă cei denunţaţi se aflau deja în vizorul Securităţii”, precizează CNSAS.
„Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situaţia denunţată, rezultă că pârâtul nu a menajat interesele persoanei denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celui denunţat. Prin urmare, nesocotind interesele celui denunţat, pârâtul a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată în privinţa celui denunţat, atât timp cât a acceptat că persoana denunţată să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţului său. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare, a vizat această consecinţă”, adaugă CNSAS.
Pe de altă parte, spune CNSAS, Isărescu ar fi trebuit să conştientizeze că scopul Securităţii era identificarea şi apoi intimidarea celor care aveau curajul de a se exprima liber, astfel încât aceştia să renunţe la exteriorizarea unor atitudini neagreate de regimul comunist.
CNSAS cere Curții de Apel București să constate că Isărescu a făcut poliție politică în regimul comunist.