COD ROŞU de fenomene meteo periculoase. Avertisment pentru românii care merg la munte

Evoluția vremii în ultimele 24 de ore

Vremea a fost în general închisă și apropiată de normalul termic al perioadei. Cerul a fost mai mult noros și a nins pe arii extinse, mai ales în a doua parte a intervalului. Grosimea stratului de zăpadă a crescut în general cu 5-10 cm, cele mai mari creșteri fiind de 10 cm la Semenic și la Cuntu, 9 cm la Ceahlău-Toaca și Sinaia. Vântul a suflat slab și moderat, cu intensificări temporare mai ales în zona Carpaților Orientali. Local s-a semnalat ceață asociată izolat cu depunere de chiciură.

Evoluţia vremii în intervalul 11.01.2019 ora 20 – 12.01.2019 ora 20:

Vremea va fi închisă, iar cerul va fi mai mult noros. Local va ninge, mai ales în a doua parte a intervalului, și în general slab. Stratul de zăpadă ce se va depune nu va depăși în general 5 cm. Vântul va sufla slab și moderat, cu intensificări mai ales în Carpații Orientali, în deosebi în zonele mai înalte, unde la rafală se vor atinge viteze de peste 70-80 km/h, temporar viscolind sau spulberând zăpada. Local se va semnala ceață asociată și cu depuneri de chiciură.

Alte articole

Vreme schimbătoare de Paşte, anunţ de ultimă oră de la ANM. Unde vom avea averse în noaptea de Înviere

Vremea de Paşti 2025. Elena Mateescu (ANM), prognoza meteo actualizată pentru noaptea de Înviere

Peste 1800 m: temperaturi minime: -17 la -13 gr.C; temperaturi maxime: -13 la -8 gr.C

Sub 1800 m: temperaturi minime: -13 la -10 gr.C; temperaturi maxime: -8 la -6 gr.C

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în masivul Făgăraș: risc mare

La altitudini de peste 1800 m, în partea superioară a stratului, regăsim un strat instabil de 40- 50 cm de zăpadă recentă, ușoară, cu rezistență scăzută și coeziune slabă între cristale. Straturile profunde au o rezistență relativ mai mare, însă numeroasele plăci de vânt, ce pot constitui un pat de alunecare pentru straturile superioare, sunt un factor de risc important. O parte din zăpada căzută în ultimele săptămâni a fost transportată de vânt, iar în zonele adăpostite s-au  format depozite de dimensiuni însemnate. Declanșarea avalanșelor de medii dimensiuni e probabilă chiar și la o supraîncărcare slabă, iar prin angrenarea straturilor subiacente, pot rezulta avalanșe de mari dimensiuni. La altitudini mai mici de 1800 m, chiar dacă baza stratului de zăpadă este relativ stabilă, partea superioară e instabillă, formată din zăpadă recentă, cu coeziune slabă între cristale. În zonele adăpostite și pe văi se găsesc depozite însemnate de zăpadă. Declanșările de avalanșe medii și izolat mari, sunt posibile la supraîncărcări slabe pe pantele suficient de înclinate.

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în masivul Bucegi: risc mare

La altitudini mai mari de 1800 m, stratul de zăpadă este instabil înspre suprafață (primii 30-40 cm), fiind format din zăpadă recentă, spulberată de vânt, cu rezistență scăzută și coeziune slabă între cristale. În profunzime, predomină cristalele fine, intercalate cu plăci de vânt și cruste de gheață. Aceste straturi inferioare, chiar dacă ușor consolidate, pot fi angrenate de straturile superioare în avalanșe de medii și chiar de mari dimensiuni. Declanșarea avalanșelor e posibilă chiar și la o supraîncărcare slabă a stratului, mai ales pe pantele mai înclinate. La altitudini mai mici de 1800 m stratul de zăpadă este relativ consolidat, însă stratul de suprafață, ce depășește pe alocuri 30 cm, este format din zăpadă recentă, de tip pulver, și este deci instabil. Un risc însemnat îl reprezintă depozitele de zăpadă de pe văi și din alte zone adăpostite. Declanșările de avalanșe sunt posibile chiar la supraîncărcăre slabă cu turiști sau schiori, pe pantele suficient de înclinate.

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în masivele Țarcu – Godeanu: risc însemnat

La peste 1800 m, primii 10-20 de cm de la suprafața stratului sunt formați din zăpadă recentă, cu rezistență scăzută. Vântul a favorizat depunerea și acumularea zăpezii în zonele adăpostite și pe văi, iar acolo stratul instabil de la suprafață este de dimensiuni mai mari. La interior stratului este relativ compact dar prezintă numeroase plăci de vânt, în special pe versanții estici și sudici. La supraîncărcări slabe se pot declanșa avalanșe de dimensiuni medii, iar în zonele cu acumulări însemnate, avalanșele pot fi și de dimensiuni mari. La altitudini mai mici de 1800 m, stratul de zăpadă măsoară în medie 70-80 cm, însă în zone adăposite s-au format depozite mai însemnate. Stratul de la suprafață este instabil, fiind constituit din zăpadă căzută recent. Declanşarea avalanşelor va fi posibilă chiar şi la supraîncărcări slabe, pe pantele mai înclinate.

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în masivul Parâng – Șureanu: risc mare

La peste 1800 m, deși zăpada din partea superioară a stratului (circa 50 cm) s-a mai tasat şi compactat uşor prin formarea de legături slabe între cristale, aceasta rămâne de tip pulver, uşoară şi puţin stabilă. În special pe versanții sudici, se întâlnesc numeroase plăci de vânt de grosimi variabile. Vântul de la nivelul crestelor a spulberat zăpadă spre zonele adăpostite, unde s-au acumula cantităţi mai mari de zăpadă. Avalanșe medii și mari se pot declanșa pe pantele înclinate, inclusiv la supraîncărcări slabe. La sub 1800 m, stratul este puţin stabil, iar pe văi şi în zonele adăpostite sunt formate troiene ce pot avea un volum considerabil. Astfel că, pe pantele suficient de înclinate declanşarea avalanşelor este posibilă chiar şi la slabe supraîncărcări, iar în cazuri izolate se pot declanşa și avalanșe de dimensiuni mari, prin angrenarea straturilor subiacente.

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în Munții Vlădeasa – Muntele Mare: risc însemnat

Stratul este format în partea superioară, în primii 30-40 cm, din zăpadă tip pulver și chiciură de suprafață, cu rezistență scăzută și coeziune slabă între cristale. În profunzime, stratul de zăpadă este mediu stabilizat, însă se regăsesc plăci de vânt și cruste de gheață care, prin fractură la supraîncărcări mici, pot declanșa avalnșe de medii dimensiuni. De asemenea, plăcile de vânt și crustele de gheață se pot constitui în paturi de alunecare pentru straturile instabile superioare.

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în Grupa Nordică a Carpaților Orientali (zona Munților Rodnei): risc însemnat

La peste 1800 m, stratul este format din zăpadă relativ recentă, instabilă (primii 20-30 cm), depusă peste un strat ușor consolidat. Regăsim plăci de vânt mai vechi și cruste subțiri de gheață în interior. În zonele adăpostite și pe văi se găsesc depozite însemnate de zăpadă, cu rezistență relativ scăzută. Declanşarea avalanşelor va fi posibilă la peste 1800 m chiar şi la supraîncărcări slabe, mai ales pe pantele înclinate, iar sub 1800 m declanșările sunt posibile în cazuri izolate, la supraîncărcări mari.

Stabilitatea şi evoluţia stratului de zăpadă în Grupa Centrală a Carpaților Orientali (zona Munților Călimani – Bistriței – Ceahlău): risc însemnat

La peste 1800 m, datorită temperaturilor scăzute din ultima perioadă, structura stratului de zăpadă nu a suferit schimbări semificative. De la suprafață, în primii 30-40 cm, găsim un strat de zăpadă recentă, uscată, cu un grad scăzut de rezistenţă şi coeziune între cristale. În profunzime, stratul de zăpadă are în compoziție plăci de vânt mai vechi, cu precădere pe versanții sudici și estici. Pe văi și în zonele adăpostite sunt depozite mai însemnate de zăpadă. Pe pantele cu înclinare mare, declanşarea avalanşelor va fi posibilă chiar şi la supraîncărcări slabe. La altitudini mai mici de 1800 m stratul are dimensiuni mai reduse și este relativ stabil, iar avalanșele sunt posibile doar în cazuri izolate, la supraîncărcări mari.