CODUL BUNELOR MANIERE. Cum facem COMPLIMENTE şi când trebuie să ne oprim pentru a nu da în ridicol

CODUL BUNELOR MANIERE. Buna creştere nu este şi nu va deveni niciodată inutilă, pentru că ea îl face pe om să se respecte în primul rând pe sine. În toate timpurile, oamenii au avut tendinţa de a se opune legilor impuse de politeţe deorece la prima vedere ele par restrictive şi de prisos. După o scurtă experienţă de viaţă, fiecare om este nevoit să accepte că bunele maniere nu sunt deloc inutile, dimpotrivă, ele contribuie la formarea noastră ca oameni, la bucuria de a trăi printre semeni civilizaţi. 

După ce săptămâna trecută am vorbit despre „cum să ne purtăm într-un restaurant„, acum este timpul să vorbim puţin despre complimente. Cine le face şi cum?

În cartea „Codul bunelor maniere astăzi„, autoarea Aurelia Marinescu scrie că micile complimente întreţin conversaţia, aşa cum micile cadouri întreţin prieteniile. Nu este o ipocrizie să-i faci un compliment stăpânei casei asupra gustului bun al mâncării, chiar dacă nu a gătit-o ea. Dar să-i spui unei femei de 60 de ani că ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci o impoliteţe. Tot atât de nepotrivit ar fi să-i spui gazdei: „Minunat acest porţelan. Cred că v-a costat destul de mult”.

Trebuie să ştiţi că a face complimente exagerate este o lipsă de tact, dar a cere să ţi se facă este o dovadă de prostie. Cel avid de complimente va deschide discuţia pe o temă care-l avantajează. Neintrând noi în joc, discuţia va deveni monolog şi prietenul nostru va sfârşi prin a se lăuda singur.

Alte articole

Adelina Pestriţu a stârnit furia fanilor, după ce a postat un video în care prezintă bunele maniere la restaurant: „E o ruşine! Acum s-a ajuns și vrea să arate că nu mai e săracă”

Greşeala din codul bunelor maniere pe care mulţi o fac! Ce trebuie să știm despre servirea supei pentru a nu ne face de rușine

Există în fiecare dintre noi tendinţa de a ne autocaracteriza. Adesea auzim persoane care se simt datoare să spună: „eu sunt un om corect„, „eu sunt un om cinstit şi discret”, „eu sunt foarte punctual”. Dorind să ne ofere imaginea totală a personalităţii lor, o completează cu ceea ce ei vor numi cusururi: „dar am şi defecte: sunt prea bun, prea naiv”. Unii se laudă singuri, negând că o fac: „Nu că mă laud, dar mă îmbrac foarte bine”.

Această categorie de oameni ce ţin să se prezinte singuri nu obţin încrederea celor din jur, dimpotrivă, ei trezesc suspiciuni.

Citeşte şi: CODUL BUNELOR MANIERE: Cum se fac prezentările într-un cerc de necunoscuţi

Cum NU trebuie să vorbim

Mulţi oameni foarte capabili în meseria lor se simt pierduţi odată ieşiţi din cadrul profesional şi suferă în societate de un real complex de inferioritate.

Atenţie la generalizări!

Să ne ferim să tragem concluzii de o banalitate înfiorătoare, precum: „Aşa-i românul”, „Ah, bărbaţii, toţi sunt la fel”. Devenim în mod automat ridicoli. Generalizările de tipul: „femeile”, „bărbaţii”, „bogaţii”, „săracii”, utilizate excesiv denotă o mare sărăcie spirituală.

Citeşte şi: CODUL BUNELOR MANIERE la masă. Află cum se mănâncă sarmalele, pastele, salata, peştele sau cartofii