CODUL BUNELOR MANIERE. „Un om bine crescut este în primul rând un om cinstit, căruia nu îi place să rămână niciodată dator”. În cartea „Codul bunelor maniere astăzi”, autoarea Aurelia Marinescu menţionează că omul este obligat, prin statutul său, să dea mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu sunt plătiţi deloc, în schimbul unor servicii mărunte.
La români, cuvântul „bacşiş”, de origine turcească, a intrat în uz cu sensul lui peiorativ – sumă de bani dată cuiva pentru a obţine un avantaj nemeritat. NU se vor da bani pentru a obţine un avantaj, deoarece în acest caz s-ar putea vorbi de mită.
În Europa sunt fel de fel de proteste împotriva bacşişului. De aceea, la hoteluri, la restaurante, în turism, se precizează de cele mai multe ori că în nota de plată sunt trecute toate datoriile clientului. Obligaţia noastră este ca în ţările în care în care ştim că există acest obicei să întrebăm dacă serviciul este inclus sau nu. Cu toate acestea, se recomandă să se lase chelnerului mărunţişul rămas după achitarea consumaţiei.
A da bacşişuri exorbitante nu constituie o dovadă de generozitate, ci de proastă creştere.
Citeşte şi CODUL BUNELOR MANIERE: Arta conversaţiei şi comportamentul CORECT în societate
AŞA NU! Exemplu: Un domn „a uitat” să dea un mic bacşiş portarului de la restaurant, cu toate că acesta i-a deschis uşa şi i-a chemat şi un taxi. Acelaşi domn, însă, a plătit portarul de la spital pentru a putea intra la orice oră doreşte, chiar dacă în anumite situaţii accesul persoanelor din afară este interzis.
A da bacşiş este un lucru delicat, ca tot ceea ce ţine de bani. Să dai sau să pretinzi mereu ceva este un prost obicei.
Citeşte şi Ghid de bune maniere în străinătate