CODUL BUNELOR MANIERE. E greu de conceput o masă rafinată fără băuturi pe măsură, alese de către un cunoscător. Alegerea băuturii potrivite fiecărui fel e o adevărată artă. Este domeniul stăpânei casei, care, dacă nu se pricepe, trebuie să se lase condus de un specialist- un prieten sau un negustor de încredere.
Băuturile aperitive se servesc întotdeauna la masă şi de preferinţă nu în sufragerie. Rolul lor este să deschidă apetitul. E bine ca sortimentul să fie cât mai variat: votcă, gin, rom alb, whishy, vermut, campari (dar nu vişinată şi nici coniac). Ţuica este, în principiu, tot un aperitiv, dar obiceiul pământului cere ca ea să fie băută la masă (însoţită de brânza telemea, ceapă verde şi măsline), astfel că o veţi regăsi la antreuri. După stilul occidental, înainte de masă se pot bea şi cocteiluri (gin cu apă tonică, suc de roşii sau de fructe cu votcă, vermut) pe care, de regulă, fiecare şi le prepară după gust.
Vinurile pot fi seci, demiseci şi dulci. Primele sunt vinuri de masă şi conţin o cantitate mică de zahăr. Odată deschise, fermentează rapid şi se acresc.
Vinul roze se obţine dintr-un amestec de struguri albi şi roşii, este sec sau demisec şi poate înlocui atât vinul roşu, cât şi pe cel alb (la friptură, respectiv la peşte). Un vin spumant sec se poate be oricând şi chiar la orice fel de mâncare ( cu excepţia supelor şi ciorbelor).
Vermutul se obţine şi el din vin, la care se adaugă anumite plante. Vermutul poate fi sec, dulce-amărui şi dulce, roşu sau alb. Se oferă la începutul mesei, pentru a deschide pofta de mâncare. Cel sec (amar) poate fi băut ca digestiv, la sfârşitul mesei.
Ginul este tot o băutură tare, obţinută din cereale şi parfumată natural cu boabe de ienupăr. Se poate bea diluat cu apă tonică, adăugându-i-se o felie de lămâie şi 1-2 cuburi de gheaţă, scrie Aurelia Marinescu în cartea sa „Codul bunelor maniere astăzi”.