Cele două noi tipuri de contracte care vor fi introduse în Codul Muncii sunt contractul de muncă la „cerere” și cel „cu mai mulți angajatori și un singur angajat”.
Proiectul legislativ a fost votat în Senat și urmează să fie adoptatt și de către Camera Deputaților. Scopul noilor tipuri de contracte este de a avea o piață a munci mai flexibilă și de a oferi mai multe posibilități angajaților români.
Inițiatori noului proiect de lege susțin că „se simte nevoia de autonomie în desfăşurarea activităţilor, angajaţii percep de asemenea nevoia să îşi organizeze programul de lucru pentru a putea susţine, în paralel, două servicii”.
Contractul de muncă „la cerere”
Acesta reprezintă contractul în baza căruia angajatul muncește pentru și sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele și intervalul orar alese de către salariat, cu condiția unei înștiințări în scris a angajatului în termenul stabilit în contract. Termenul nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către salariat a activității pentru care este solicitat.
Angajatorului îi revine obligația de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către salariat, dar nu mai puțin de salariul pentru un număr de cel puțin 32 de ore/lună, conform Profit.ro.
Cei angajați cu contract „la cerere” vor avea aceleași drepturi cu cei angajați cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile.
În trecut, acest tip de contract putea fi folosit doar în domenii precum agricultura, vânătoarea și servicii anexe, organizarea de expoziții, târguri și congrese sau publicitate și activități recreative sau distractive, însă, articolul care prevedea acest lucru a fost eliminat din proiect.
Citește și: Bugetarii pot munci 5 zile pe lună de acasă. Codul Muncii şi Codul Administrativ au fost modificate
Contractul de muncă „cu mai mulți angajatori și un singur angajat”
Acesta reprezintă contractul cu normă întreagă în baza căruia un angajat presteazp muncă pentru și în subordinea mai multor angajatori, pentru desfășurarea aceluiași tip de activitate, exercitând aceleași atribuții. Acest tip de contract poate fi încheiat doar de angajatorii care apațin aceluiași grup de întreprinderi.
Angajatorii care semnează contractul răspund împreună de drepturile cuvenite slariatului, așa cum sunt prevăzute în contractul induvidual de muncă, contractul colectiv de muncă și în lege. Dacă unul din semnatarii contractului individual nu îșiîndeplinește integral și la timp toate obligațiile, acestea vor fi îndeplinite de unul dintre ceilalți angajatori.
Dacă niciunul dintre angajatori nu îndeplinește obligațiile pe care le are față de salariat, acesta are dreptul de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar al contractului și de a cere executarea silită a obligațiilor.
Inițiativa prevede amenzi cuprinse între 5.000 și 30.000 de lei pentru eresepctarea drepturilor și condițiilor de muncă stabilite.
PSD a înaintat inițiativa „Contractul de zero ore”, prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un minim de orer săptămânal, iar salariatul poate refuza munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind coplet flexibil. Însă, aceasta nu a fost aprobată în Senat, deoarece introducerea sa nu reprezintă un program sustenabil.