Cu mai puțin de patru luni înainte de ziua votului, este evident că alegerile europarlamentare singure nu vor fi nici pe departe o dezbatere pe teme europene, ci vor reprezenta ocazia perfectă – pe care AUR și SOS România abia o așteaptă – pentru exprimarea nemulțumirilor interne pe diverse teme. Efectul în plan european? O delegație de europarlamentari români la Bruxelles în care oamenii lui George Simion și Diana Șoșoacă vor reprezenta un procent important, în detrimentul europarlamentarilor afiliați marilor grupuri europene – popularii și socialiștii.
Comasarea alegerilor europarlamentare cu localele ar permite însă României să trimită la Bruxelles o delegație importantă de politicieni „mainstream”, care ar contribui la formarea unei majorități centriste în Parlamentul European. La București nu se înțelege încă foarte clar că, în condițiile avântului extremismului din ultima vreme, există riscul real ca Parlamentul European să fie paralizat după alegerile din luna iunie, fiind incapabil să constituie o majoritate funcțională pro-europeană precum cea actuală. Prin urmare, orice țară care contribuie la susținerea marilor partide europene de centru-dreapta și centru-stânga și a unei majorități funcționale în Parlamentul European va beneficia de creșterea influenței sale în Uniunea Europeană.
Pentru România miza este foarte importantă și din alt punct de vedere. Chiar dacă va exista o majoritate pro-europeană în Parlamentul European, întărirea partidelor extremiste și euro-sceptice va pune o presiune importantă pe politicile europene. Dacă înăsprirea politicilor anti-imigrație e deja la orizont, un lucru de care se vorbește mai puțin este limitarea generoasei politici de distribuire a fondurilor europene. Țările aflate sub media europeană (inclusiv România) au beneficiat de fonduri europene importante pentru dezvoltare, dar e posibil ca viitorul să arate foarte diferit. Dacă vor fi legitimate de votul din iunie, partidele anti-europene din țările bogate ale Uniunii vor cere probabil reducerea fondurilor alocate Estului și vor presa pentru așa-numita „Europă cu mai multe viteze”, în care țările din Est vor fi dezavantajate. E nevoie deci de o influență mai mare a delegației române în Parlamentul European – și anume în grupurile politice care contează, popularii și socialiștii – pentru ca tendințele de marginalizare a țărilor est-europene să fie contracarate.
Mai mult, dacă România nu demonstrează la vot o adeziune puternică la principiile și valorile europene, va fi ușor pentru politicienii occidentali strânși cu ușa de anti-europenii din propriile țări să accepte o serie de politici defavorabile României. Dacă însă alegerile europarlamentare din 9 iunie vor arăta că România își marginalizează extremiștii săi, va fi mult mai greu pentru liderii europeni să refuze țării noastre locul în Europa și fondurile europene pe care le merită.