Conform acestor norme, autorităţile vamale au la dispoziţie trei ani pentru a comunica debitorului o datorie. În cazul în care datoria vamală ia naştere ca rezultat al unei fapte penale, autorităţile vamale au la dispoziţie zece ani pentru a comunica.
Legislaţia vamală naţională română prevede că datoria vamală nu poate fi comunicată debitorului după cinci ani de la momentul la care a luat naştere datoria vamală, indiferent dacă a luat naştere ca rezultat al unei fapte penale. De asemenea, această dispoziţie nu respectă perioada de trei ani pentru comunicarea datoriei vamale definită în legislaţia vamală a UE.
În cazul în care România nu ia măsuri în următoarele două luni, Comisia poate transmite un aviz motivat autorităţilor române.