Un soi de energie magică a blestemului face ca un văl de ceaţă să cadă peste ochii căutătorilor, ascunzând bogăţiile de lăcomia lumii exterioare.
Localnicii sunt siguri că existenţa comorii este o realitate. În plus, se spune că aurul din care este formată este unul de o puritate mult mai mare decât cel existent în prezent, fiind mult mai valoros. Unul dintre localnicii de pe Valea Arsului ar fi plecat în căutarea comorii, împreună cu un prieten. Cei doi nu se lăcomeau la averi, dorindu-şi doar să găsească suficient aur cât să îşi cumpere doi boi. Au căutat până se spune că ar fi găsit ascunzătoarea comorii. Tânărul l-a rugat pe însoţitorul său să rămână în peşteră, ca să ştie unde să se întoarcă după ce venea din sat cu ajutoare. Dar, între timp, nişte năluci l-au făcut pierdut pe cel rămas lângă locul comorii, ştergându-i pentru vecie urma de pe pământ. Când tânărul s-a întors, nu şi-a mai găsit consăteanul şi nici locul comorii. În schimb, a găsit coada de topor pe care o lăsase ca semn, pe poteca ce ducea la comoară. Dar nici acest lucru nu i-a fost de folos, pentru că locul se schimba în permanenţă, înghiţit de nişte pâcle alunecoase. Legendele transmise din bătrâni vorbesc, de altfel, despre forma adevărată a peşterii. Se spune că aceasta este total diferită de modul în care o văd oamenii. Peştera ar conţine anumite pasaje secrete, care nu pot fi accesate decât prin pereţi care se deschid şi abia în galeriile subterane la care duc aceste pasaje, este ascuns aurul dacilor. În zilele noastre, Peştera Bolii a devenit atracţie turistică şi în ea se organizează serbări.
Mai multe pe formula-as.ro