Astfel, de la 1 ianuarie 2019, toate statele membre vor aplica cinci măsuri antiabuz cu caracter juridic obligatoriu, care vizează principalele forme de evitare a obligaţiilor fiscale practicate de marile companii multinaţionale.
”Comisia a luptat constant şi pentru o perioadă lungă de timp împotriva planificării fiscale agresive. Bătălia nu este încă câştigată, dar astăzi facem un pas foarte important în lupta noastră împotriva celor care încearcă să profite de neconcordanţele dintre sisteme fiscale ale diferitelor state membre pentru a evita plata de obligaţii fiscale în valoare de miliarde de euro”, a declarat Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă.
Normele se bazează pe standardele globale elaborate de OCDE în 2015 cu privire la erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor (BEPS) şi ar trebui să contribuie la prevenirea deturnării profiturilor neimpozitate în afara UE.
Toate statele membre vor putea să impoziteze profiturile transferate în ţări cu un nivel redus de impozitare în care compania nu are o activitate economică reală (norme privind societăţile străine controlate).
Câştigurile în ceea ce priveşte activele precum proprietatea intelectuală, care au fost transferate de pe teritoriul UE, vor deveni de acum încolo, de asemenea, impozabile în UE (norme privind impozitarea la ieşire).
Pentru a descuraja companiile să creeze acorduri de îndatorare artificiale menite să reducă la minimum impozitele, statele membre vor putea limita cuantumul dobânzii nete pe care o societate îl poate deduce din venitul său impozabil (norme privind limitarea deductibilităţii dobânzii).
Companiile vor fi împiedicate să exploateze neconcordanţele din legislaţia fiscală a două ţări diferite din UE pentru a evita impozitarea (norme privind tratamentul neuniform al elementelor hibride).
Statele membre vor avea posibilitatea de a aborda mecanismele de evitare a obligaţiilor fiscale care nu fac obiectul unor norme specifice de combatere a evitării obligaţiilor fiscale (norma generală anti-abuz).
Propuse mai întâi de Comisie în 2016, normele obligatorii din punct de vedere juridic, cunoscute sub numele de ATAD (Directiva împotriva evitării obligaţiilor fiscale), au fost convenite rapid, pentru a stimula eforturile globale de combatere a planificării fiscale agresive. Acordul a urmat acordului dintre ţările OCDE privind recomandările de limitare a erodării bazei impozabile şi a transferului profiturilor (BEPS) şi a făcut din UE un lider mondial în ceea ce priveşte abordarea politică şi economică a impozitării societăţilor.
Acordul a fost prelungit în februarie 2017, pentru a se asigura că schemele de orice tip, bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, nu pot fi utilizate pentru a se evita impozitarea în UE, chiar şi în cazul în care schemele respective implică ţări din afara UE. Normele care reglementează tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică ţări din afara UE vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2020.
Uniunea Europeană se află în prima linie a eforturilor globale de combatere a evitării obligaţiilor fiscale şi a evaziunii fiscale. Noile norme privind transparenţa au intrat treptat în vigoare pentru a se asigura că statele membre au informaţiile de care au nevoie pentru a combate societăţile care nu îşi plătesc impozitele în mod echitabil.
De asemenea, UE acţionează pentru a se asigura că partenerii săi internaţionali pun în aplicare standarde globale de combatere a evitării obligaţiilor fiscale, prin lucrările sale în curs privind lista jurisdicţiilor fiscale necooperante.
Comisia a propus, de asemenea, reforme ample ale impozitului pe profit, care ar urma să revizuiască modul în care companiile multinaţionale sunt impozitate în UE, asigurând în acelaşi timp un mediu de afaceri care face viaţa mai uşoară pentru societăţile care desfăşoară activităţi comerciale la nivel transfrontalier.
Potrivit Comisiei Europene, unele companii exploatează diferenţele între reglementările statelor membre, pentru a-şi reduce obligaţiile fiscale prin transferarea profiturilor în cadrul UE. Planificarea fiscală agresivă se foloseşte şi de slăbiciunile dintr-un sistem fiscal naţional, sau de absenţa unor măsuri împotriva acestei practici într-un stat membru pentru a scăpa de impozitare pe piaţa unică. Impozitarea eficientă este dependentă în mare măsură de coordonarea strânsă între statele membre, pentru a elimina oportunităţile de evitare a plăţii taxelor şi prevenirea transferării profiturilor pe piaţa unică.
Noile reguli vor asigura că statele membre vor implementa măsuri coordonate împotriva evitării taxelor, pentru îmbunătăţirea instrumentelor colective de apărare împotriva planificării fiscale agresive. Totodată, stabilesc o abordare comună pentru combaterea riscurilor externe de eludare a taxelor şi împiedicarea companiilor să transfere profiturile netaxate din UE.