CONAF: Impozitul pe cifra de afaceri, o taxă inadecvată, cu accente imorale

Evident rațiunea care a impus impozitarea cifrei de afaceri a companiilor mari și a băncilor este nevoia de a finanța cheltuielile în expansiune ale statului. Însă acest model de impozitare creează prejudicii fiscale companiilor, investitorilor, angajaților, poate frâna economia și are toate șansele să intensifice inflația. În plus, impozitarea cifrei de afaceri devine o povară fiscală greu de gestionat, iar în cazul farmaciilor, de pildă, este o soluție imorală. De altfel, nici statul nu are certitudinea că trage lozul câștigător atacând cifrele de afaceri cu impozite, deoarece poate da astfel startul unei încetiniri masive și nedorite a economiei și ar putea fi obligat să plătească mai scump împrumuturile de la băncile pe care le suprataxează. În esență, taxarea cifrei de afaceri este un impozit inadecvat.

Ne îndreptăm spre finalul unui an plin de provocări și incertitudini pentru mediul de afaceri românesc, care așteaptă schița bugetului de stat pentru 2024. Statul și-a construit deja un suport suplimentar pentru a-și finanța cheltuielile prin majorarea poverii fiscale a companiilor. Primele afectate au fost afacerile mici și mijlocii, apoi însă a urmat un val de măsuri excepționale, care presupun impozitarea cifrei de afaceri a companiilor mari și a băncilor. Ca atare companiile care au afaceri de peste 50 de milioane de euro vor plăti un impozit de 1% pe cifra de afaceri dacă suma plătită prin impozitul de 16% pe profit este mai mică decât cea rezultată din taxarea globală a afacerii. Băncile vor plăti un impozit suplimentar de 2% din cifra de afaceri.

Scopul clar al acestor măsuri este alimentarea bugetului statului, afectat de cheltuieli mai mari pentru rambursarea împrumuturilor și tensionat de presiunea creșterii salariilor și a pensiilor într-un excepțional an electoral.

Va fi atins acest scop fără victime colaterale, sau fiscalitatea agresivă va deteriora afacerile țării și va afecta creșterea economică?

Alte articole

Gigantul din Europa care a dat lovitura pe piața din România după doar doi ani. Se bucură de un succes colosal

Cum a ajuns să facă bani o tânără care a renunțat la meseria de medic. A investit 70 de lei, iar acum câștigă zeci de mii de euro

Context economic precar

Trebuie să spunem că România nu este singura țară în care guvernele încearcă să acopere deficitele mari provocate de ratele mărite ale dobânzilor și de cheltuielile mai mari, prin taxe excepționale aplicate companiilor și, pe alocuri, băncilor. Ungaria, de pildă, a taxat suplimentar băncile, companiile de asigurări și afacerile farmaceutice încă din 2022, cu scopul de a-și finanța cheltuielile bugetare. Nu putem ignora însă posibilul efect al acestei presiuni fiscale asupra evoluției economiei sale, care are toate șansele să marcheze o recesiune în acest an.

Impozitarea cifrei de afaceri este o măsură cu un probabil efect psihologic liniștitor exercitat asupra contribuabililor deja excesiv fiscalizați, însă a ignorat efectele distructive pe care le poate avea asupra unei economii care încetinește deja într-un ritm care depășește prognozele celor mai sceptici analiști.

Este de altfel vestea proastă recent afișată de Institutul de statistică, care anunță o creștere globală a produsului intern brut (PIB) cu 1,1% după trei trimestre în 2023, în timp ce estimarea cea mai pesimistă, dată de analiștii ING Bank, a fost de 1,8%.

Pentru anul viitor estimările de creștere a economiei transmit și ele semnale de prudență. Analiștii ING prevăd o creștere cu numai 2,8% a economiei românești, cei de la Erste Bank de 3,3%, iar Comisia de Prognoză impune bugetului o estimare de 3,4%. În ecuația bugetară fiecare procent are costurile sale, ceea ce se poate observa deja în acest an, când încetinirea economiei amplifică deficitul.

Aritmetica bugetară, bazată pe fiscalitate extinsă poate sugera o acoperire satisfăcătoare pentru cheltuielile statului, însă economia unei țări este mișcată în sus sau în jos de evoluția afacerilor sale.

Iar amplificarea presiunii fiscale asupra companiilor are ca efect inhibarea investițiilor (deși aparent acestea sunt protejate), menținerea unei presiuni inflaționiste și înghețarea salariilor, sau, pe alocuri în zonele cele mai afectate, reducerea personalului.

Victime colaterale

Una dintre dilemele economiștilor este răspunsul corect la întrebarea cine suportă povara economică a majorării impozitelor asupra afacerilor: acționarii, prin scăderea randamentelor, consumatorii, prin scumpirea produselor și serviciilor sau angajații, prin înghețarea salariilor și concedieri. Toți acești actori ai economiei vor suporta un adevărat prejudiciu fiscal, rezultat al impozitării excesive, însă cei mai vulnerabili sub povara oricărei taxe sunt angajații și consumatorii.

Capitalul este mobil și cel mai bun exemplu este eficiența cu care Irlanda a atras afaceri din toată lumea, deoarece acestea pot profita de cota de impozitare a companiilor de numai 12,5%. Firmele mari, care consideră că fiscalitatea românească își menține cu încăpățânare imprevizibilitatea își pot vinde afacerile.

În acest sens avem deja primele semnale: Ahold Delhaize, care deține lanțul de magazine Mega Image a anunțat că va cumpăra retailerul de produse alimentare Profi Rom Food SRL (Profi) de la MidEuropa. De notat că Profi a afișat pierderi în primele nouă luni ale anului. În acest caz dilema prejudiciului fiscal este destul de clară: retailerul care va fi înghițit de Mega Image are peste 13.700 de angajați și o reducere de personal este previzibilă. Multe magazine ale celor două lanțuri se concurau reciproc, fiind amplasate unele lângă altele, iar menținerea acestora în continuare nu are sens economic.

Dar suprataxarea companiilor prezintă riscuri majore de relocare a afacerilor din tehnologie, unde impozitul total urcă la 31%, avertizează analiștii de la Delloite.

Și industria auto, principalul exportator al României, va fi intens afectată de impozitul pe cifra de afaceri, înregistrând o povară fiscală globală estimată de analiștii Deloitte la 30%. Interesant este că această industrie, stâlp al comerțului exterior, este deja afectată de blocajele de aprovizionare cu componente și, dacă ne uităm în datele Ministerului Finanțelor, observăm că afișează pierderi masive în primele nouă luni ale anului. În contextul recesiunii principalului partener comercial, Germania, și al încetinirii economiilor europene, care provoacă o scădere a cererii de importuri de la industria auto din România, ne putem aștepta la efecte negative multiple pentru economie. Pierderile se vor traduce într-un impuls scăzut al acestui domeniu asupra creșterii economice, iar reducerea exporturilor afectează direct deficitul de cont curent al României, acea diferență negativă între valuta care intră în țară și cea care iese din ea. Împreună cu deficitul bugetar, cel al contului curent pune o presiune pe ratingul țării și pe moneda ei.

Un parfum imoral

Noile măsuri fiscale vor crește rata efectivă de impozitare a farmaciilor până la 29%, potrivit calculelor analiștilor de la Deloitte. Impozitul pe cifra de afaceri a farmaciilor are însă un parfum imoral, deoarece acestea au deja dificultăţi financiare din cauza amânării plății banilor pentru medicamente compensate sau gratuite. Uneori statul livrează banii cu întârziere mai mare de trei luni pentru aceste medicamente pe care farmaciile le cumpără la un preț și le vând cu 90% mai ieftin. De altfel la începutul anului fiscal 2023 statul avea o datorie de 1,4 miliarde de lei față de farmacii și este aproape imoral să taxezi suplimentar un partener social față de care nu-ți achiți la timp datoriile.

Taxarea băncilor are și un efect de bumerang

În sistemul bancar, băncile mici, care au o abilitate mai mică de a gestiona costurile presiunii fiscale vor fi cele mai afectate de taxa suplimentară de 2% pe afaceri. De altfel două bănci au fost deja preluate. Alpha Bank a fuzionat cu Unicredit Bank, iar americanii de la fondul de investiţii J.C. Flowers, au vândut First Bank România italienilor de la Intesa Sanpaolo.

Însă în cazul băncilor prejudiciul provocat de fiscalitate va fi interesant. La o primă vedere angajații ar putea fi victime colaterale, deoarece băncile vor încerca să reducă din costurile cu personalul. De asemenea, comisioanele asociate diverselor operațiuni bancare s-ar putea majora.

Însă taxa suplimentară ar putea avea un efect pervers asupra bugetului de stat, deoarece băncile sunt cel mai important finanțator. Este posibil ca băncile să fie dispuse să împrumute statul doar la costuri mai mari, ceea ce deja s-a întâmplat. Băncile și investitorii străini au arătat un interes scăzut pentru ultima licitație a Ministerului Finanțelor pentru titluri de stat scadente în 2038. Finanțele căutau să împrumute 400 milioane de lei, însă băncile și investitorii au licitat doar pentru obligațiuni în valoare de 195 de milioane de lei. În plus investitorii care s-au arătat interesați de plasamente în titlurile de stat respective au cerut randamente mai mari pe care Finanțele nu le-au acceptat.

Desigur reticența finanțatorilor față de obligațiunile României ar putea izvorî și din incertitudinea privind bugetul de stat pentru anul viitor, care poate prezenta riscuri majore de derapaj al deficitului într-un an electoral în care presiunile de creșteri de salarii sunt mari și majorarea și recalcularea pensiilor poate depăși estimările optimiste ale guvernanților.

În esență pentru multe companii impozitarea afacerii poate face diferența între supraviețuire și eșec. Impozitarea vânzărilor poate inhiba investițiile, în ciuda portiței fiscale care nu le impozitează. De altfel companiile mici și mijlocii sunt deja dezavantajate de impozitarea afacerii. În special companiile noi, care au intrat recent în piață sunt descurajate să facă investiții majore deoarece pot înregistra pierderi amplificate și de majorarea dobânzilor, reducerea cererii și reticența băncilor de a finanța afacerile noi.

În plus România demonstrează încă odată că fiscalitatea ei este impredictibilă, chiar dacă instituțiile financiare internaționale susțin luarea unor măsuri fiscale excepționale, cu argumentul stabilizării deficitului la o cotă suportabilă. Statele din jurul nostru sunt într-o competiție acerbă pentru investiții străine, mai ales pentru relocarea investițiilor din Asia către Europa. Anul trecut România a atras 69 de proiecte de relocare în 2022, un salt de 86% față de 2021, potrivit sondajului EY European Investment Attractiveness. Polonia rămâne însă destinația favorită, iar Ungaria are probleme rezultate din efervescența cu care a taxat suplimentar afacerile, ceea ce poate fi o lecție ignorată, deocamdată.

Din păcate impozitarea cifrei de afaceri a companiilor transmite și un mesaj investitorilor care observă piața de la distanță și cântăresc opțiunile de investiții. O companie listată la New York sau la bursa din Londra poate fi descurajată să investească într-o țară în care peisajul fiscal este imprevizibil și incomod, dezavantaj care poate fi fructificat de vecinii noștri cu politici economice mai coerente.

Este foarte adevărat că efectele măsurilor fiscale pot fi atenuate de speranța atragerii miliardelor de euro din fonduri europene, ceea ce ar relaxa nervozitatea companiilor mari.

În esență cifra de afaceri dă o imagine a amplitudinii unui business, iar dimensiunea poate da o impresie de forță, cu profilul vanității. Profitul descrie sănătatea unei afaceri, succesul ei. Fluxul de numerar face diferența între eșec și succes, mai ales în viitor. În logica economică, uneori supermarketurile care rulează miliarde pot fi considerate adevărate forțe ale unei economii. Și chiar sunt, pentru că amprenta lor fiscală depășește limitele unui impozit pe profit sau chiar pe vânzări, de vreme ce colectează și virează statului taxa pe valoare adăugată, principala sursă de alimentare a bugetului. Ele însă cheltuiesc mult și au pierderi constante din deteriorarea produselor. Companiile din tehnologia informației au un profil extrem de atractiv pentru piețele bursiere, deoarece, în ultimii ani domină autoritar clasamentele dividendelor, și evoc aici doar Google sau Apple. Farmaciile din România au început anul 2023 cu un flux de numerar din care lipseau 1,4 miliarde de lei, deci realitatea dură a pieței le-a restrâns abilitatea de a afișa profituri pe măsura afacerilor derulate. Iată de ce numerarul e realitatea unei afaceri. Zicala Revenue is vanity, profit is sanity, cash flow is reality, sau, cifra de afaceri e vanitate, profitul e sănătate și fluxul de numerar e realitate, sintetizează felul în care o afacere trebuie evaluată, analizată și taxată.