Concediul de odihnă va fi pierdut dacă angajatul nu le va putea lua într-un anumit termen. Concret, în cazul în care salariatul, din motive justificative, nu va putea efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul va fi obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de cel mult 2 ani începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
Zilele de concediu provoacă scandal în Republica Moldova
Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) nu susține și se pronunță împotriva propunerii privind completarea art. 118 din Codului Muncii cu alin. (41), fapt pentru care propune excluderea ei din proiectul de lege. Despre aceasta se arată într-un aviz al CNSM, expediat recent către Cancelaria de Stat.
Sindicaliștii subliniază că adoptarea acestei modificări la Codului Muncii, cu certitudine va provoca înaintarea unei sesizări atât la Curtea Constituțională, cât și la Organizația Internațională a Muncii în vederea examinării conformității acesteia cu normele constituționale și internaționale la care Republica Moldova este parte.
Potrivit noului cuprins al alin. (41) propus pentru completarea art. 118 din Codul Muncii „În cazul în care salariatul, din motive justificative, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de cel mult 2 ani începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual. Zilele concediului de odihnă anual nefolosite după expirarea termenului indicat se consideră stinse.”.
Zile libere 2024. Veste bună pentru bugetari, stau mai mult acasă! Când poate fi recuperat concediul de odihnă neefectuat
Potrivit sindicaliștilor, prevederile actuale ale art. 118 din Codul muncii sunt clare și conforme cu normele internaționale la care Republica Moldova este parte, iar nota informativă la proiectul de lege în vederea completării art. 118 din Codul muncii cu alin. (41), nu se bazează pe cazuri sau situații concrete, provocate de aplicarea justă a prevederilor în vigoare ale art. 118 din Codul muncii.
”Consecințele neglijării dispoziției alin. (1) al art. 118 din Codul muncii, nicidecum nu pot motiva necesitatea stabilirii unor condiții, pentru a lipsi salariatul de dreptul la concediul de odihnă anual. Adoptarea completării art. 118 din Codul muncii cu alin. (41), va avea drept urmare, crearea unor contradicții sau incompatibilități ale legislației naționale cu standardele internaționale în domeniul muncii, ratificate de Republica Moldova, care garantează tuturor salariaților dreptul la un concediu de odihnă anual plătit. Nu în ultimul rând, adoptarea propunerii date va oferi posibilități legale de aplicare abuzivă a acestei norme, de angajator”, susțin reprezentanții CNSM.
Sindicaliștii adaugă că propunerea privind completarea art. 118 din Codului Muncii a fost criticată sub aspect de neclaritate și neconformitate cu normele internaționale și constituționale, nu doar de sindicate, ci de majoritatea autorităților/instituțiilor interesate, de la care s-a solicitat prezentarea avizelor/expertizelor:
”Propunerea respectivă vădit afectează două drepturi fundamentale ale salariatului, și anume, dreptul la concediul de odihnă anual, care nu poate fi doar declarat, ci utilizat în mod real (faptic) pentru refacerea forței de muncă și dreptul la indemnizație pentru perioada concediului de odihnă anual, care se va considera stins, din cauza abuzului și/sau neglijenței angajatorului”.
”Acumularea concediilor de odihnă nu ține de salariat”
În avizul CNSM se precizează că motivul real al acumulării (neutilizării) concediilor de odihnă anuale, nu ține de salariat, ci de un șir de circumstanțe și factori care stau la baza acestui fenomen.
Ce se întâmplă cu voucherele de vacanţă în 2024. Cine nu-şi va mai face concediul pe banii statului
„Intenția vehementă a autorului proiectului de lege, de a completa Codul muncii, în scopul reglementării stingerii dreptului la concediul de odihnă anual, după expirarea perioadei de 2 ani, în care acesta trebuie utilizat, nu poate fi catalogată decât un atentat la drepturile fundamentale ale salariatului, garantate de Constituție”, se arată în aviz.
La finele anului 2023, CNSM a expediat Cancelariei de Stat avizul la proiectul de proiectul de lege privind modificarea art. 118 din Codul muncii, în care au fost expuse argumentele sindicaliștilor unde s-a menționat că CNSM nu susține și se pronunță împotriva propunerii privind completarea art. 118 din Codul muncii cu alin. (41): ”Prevederile art. 118 din Codul Muncii, în vigoare, au drept obiectiv reglementarea acordării anuale a concediului de odihnă și a cazurilor excepționale de amânare a acestui concediu”.
Concediul de odihnă 2024: Care e durata minimă și ce se va întâmpla cu zilele care nu sunt luate. În cele 20 de zile minime, nu sunt incluse în durata concediului de odihnă sărbătorile legale în care nu se lucrează şi zilele libere plătite. Perioada concediilor medicale; concediul de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnave consideră perioade de activitate prestată.
Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. În cazul neefectuării angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat, într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective. Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă cu suportarea tuturor cheltuielilor aferente, prevede Codul Muncii.
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Suspendarea contractului de muncă
Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al uneia dintre părți. Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator. Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă sau prin regulamente interne.