„Consiliul Concurenţei va sesiza ANPC cu privire la abuzul de garanţii al dealerilor auto, aceasta fiiind singura instituţie în măsură să descopere şi să sancţioneze astfel de abuzuri ale vânzătorilor de automobile”, arată autoritatea de reglementare în domeniul concurenţei.
Instituţia notează că potrivit unei ordonanţe de urgenţă din 1992, privind protecţia consumatorilor, „libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte
clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora reprezintă un drept al consumatorilor, la încheierea contractelor”.
Consiliul Concurenţei a finalizat investigaţia pentru cunoaşterea pieţei pieselor de schimb pentru automobile, care a avut ca obiectiv identificarea mecanismelor de funcţionare a pieţei, cu scopul de a descoperi şi corecta eventualele disfuncţionalităţi de natură concurenţială.
A fost efectuată astfel o cercetare de piaţă, la nivel naţional, în rândul companiilor din domeniu – constructori de automobile, producători de piese, comercianţi de piese, dealeri auto, unităţi de service şi asigurători. De asemenea, în cadrul investigaţiei a fost analizată legislaţia specifică şi a fost realizat un sondaj de opinie în rândul consumatorilor.
„În urma sondajului de opinie a rezultat că sunt dealeri auto care impun cumpărătorului, prin contractul de achiziţie a automobilului, să-şi efectueze reparaţiile doar la reprezentanţe auto sau care sugerează, încă de la cumpărare, că se pierde garanţia dacă merg la alţi reparatori decât cei din reţeaua constructorului auto. Mai mult, aproape trei sferturi din participanţii la sondaj au afirmat că au fost obligaţi să accepte folosirea mărcii constructorului auto în operaţiunile de service care nu fac obiectul garanţiei”, arată Consiliul.
Piaţa pieselor de schimb pentru automobile a fost în 2010 de 5,9 miliarde lei, în creştere cu 2% faţă de anul precedent, după ce în 2009 a suferit o diminuare de 11%.
„Comercianţii de piese deţin circa trei sferturi din valoarea vânzărilor de piese de schimb estimată pentru anii 2008-2010 (ponderea deţinută de comercianţi, în creştere de la un an la altul). Un număr de 11 comercianţi deţineau în 2010 aproape o treime din cifra de afaceri estimată pentru întreaga piaţă (în creştere, de la un sfert în 2008). Marii importatorii (majoritar, din segmentul independent) au obţinut cele mai bune rezultate, spre deosebire de reprezentanţele auto ale căror venituri din vânzarea de piese de schimb au fost în scădere în toată perioada”, se menţionează în comunicatul Consiliului.
Analiza a arătat că există situaţii de monopol al constructorilor auto pe segmentul reprezentat de piesele de schimb de origine vizibile (caroserie, unităţi iluminare, geamuri auto), pentru care există protecţie juridică acordată în baza legii privind protecţia modelelor şi desenelor. În vederea deschiderii la concurenţă a pieţei pieselor de schimb vizibile Consiliul Concurenţei propune modificarea legislaţiei naţionale privind protecţia desenelor, prin introducerea „clauzei de reparaţii”.
Clauza de reparaţii va însemna că nu se va mai acorda protecţie pentru un desen sau model care constituie o piesă dintr-un produs complex (de exemplu automobilul) utilizată în procesul de reparaţie a acestuia cu scopul de a-i reda aspectul iniţial, arată autoritatea de reglementare.
Cu ocazia reparaţiilor la propriul automobil, consumatorul va fi informat corespunzător cu privire la originea produsului utilizat pentru reparare, astfel încât acesta să poată alege, în deplină cunoştinţă de cauză, între produse concurente oferite pentru reparare (piese de origine distribuite prin reţeaua producătorului automobilului, piese de origine furnizate direct de către producătorul piesei sau piesele
alternative care au o calitate echivalentă pieselor de origine), conform sursei citate.
În privinţa pieselor de schimb contrafăcute, percepţia celor prezenţi pe piaţa analizată este că ponderea pieselor de schimb contrafăcute folosite în România este de 27%, mult peste cea europeană.
„Analizând OG 80/2002 care reglementează omologarea şi certificarea produselor folosite la vehiculele rutiere s-a constatat că prevederile legate de sancţionarea comercializării pieselor contrafăcute nu sunt corelate cu cele prevăzute, pentru aceeaşi faptă, în Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. Potrivit OG 80/2000, introducerea pe piaţă a produselor pirat sau contrafăcute constituie contravenţie, iar în conformitate cu Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, contrafacerea unei mărci este considerată infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei”, arată Consiliul Concurenţei.
În consecinţă, autoritatea propune ca şi vânzarea produselor contrafăcute utilizate la vehiculele rutiere să fie considerată infracţiune, măsură care ar putea avea ca efect reducerea pieţei pieselor de schimb contrafăcute.
În plus, informaţiile furnizate de companiile chestionate arată că procedura de omologare/certificare a RAR este considerată de către importatorii de piese de schimb barieră administrativă la intrarea pe
piaţă. Aceştia susţin că procedura este una greoaie, complexă şi ambiguă. Neclarităţi de ordin legislativ invocă şi importatorii de anvelope (condiţii de garanţie, limite de utilizare). În opinia vânzătorilor de anvelope, prezenţa pe piaţă a anvelopelor second-hand constituie cea mai importantă chestiune care ar trebui îndreptată.
Operatorii din sectorul auto propun ca soluţii pentru îmbunătăţirea legislaţiei specifice şi clarificarea unor aspecte legate de interpretarea acesteia: existenţa unui ghid unic de reglementări privind activitatea de comercializare a pieselor de schimb aşa încât normele tehnice RNTR să fie mai adecvat structurate pentru a fi accesibile subiecţilor vizaţi, debirocratizarea procesului de omologare/certificare şi implicarea RAR în privinţa certificării produselor, în sensul testării acestora, la solicitarea importatorului, precum şi colaborarea (schimbul de informaţii) cu autorităţi de omologare/organisme de certificare din alte state membre UE în scopul obţinerii de informaţii privind produse omologate în alte state.