Condiţii inumane de trai pentru aproape 100 de copii români. Aceasta ar fi pe scurt descrierea celei mai mari mahalale din Montpellier pe care municipalitatea a decis să o desfiinţeze.
„Șobolan. În aproape două ore în interiorul mahalalei, acesta este cuvântul pe care îl vom auzi cel mai mult. Pe măsură ce o spun, oamenii ridică mâinile spre cer, în semn de neputință. «Șobolan», spus în limba română”, așa începe povestea tristă relatată, în reportajul publicat de cotidianul francez Midi Libre.
Pe terenul plin de rulote, palisade şi gunoaie, şobolanii par să concureze cu oamenii pentru supremaţie. Nu lipsesc epavele auto abandonate, cocioabele construite pe piloni pentru a evita inundaţiile, racordurile rudimentare la apă şi curent electric.
„Îmi mănâncă cablurile mașinii”, se plânge Johnny, Ion, care locuiește de trei ani acolo.
„Trebuie să-i vânăm constant”, spune şi partenera lui de viaţă.
În lupta cu şobolanii au intrat şi serviciile de salubrizare ale oraşului care au instalat capcane antișobolani. Zadarnic însă. Şobolanii, ca şi oamenii mahalalei, trag cu dinţii de dreptul lor de a exista. Doar că în ochii bipezilor, nu e doar încrâncenare ci şi tristeţe şi teamă.
„Suferința unei vieți marginale, a așteptării nesfârșite pentru locuințe, a dificultății de a găsi un loc de muncă. Teama de a-și vedea copiii îmbolnăvindu-se, sau teama de a pierde puținul pe care îl au”, notează cotidianul francez.
Fiecare persoană care trăieşte în această comunitate are o poveste în care neşansa se amestecă cu speranţa, tot mai greu de gestionat, de când a început pandemia. Orașul încearcă să-i scoată pe oameni din mahalaua mizeră și să le ofere o alternativă, dar e foarte dificil.
Autorităţile au încercat încă din 2013 să închidă mahalaua. În 2017 s-a decis mutarea taberei într-un „sat tranzitoriu” situat în vecinătate, dar locuitorii zonei nu au fost de acord. Din martie 2020, odată cu pandemia, locul s-a repopulat rapid cu oameni, cu speranţe, cu mizerie, cu şobolani.