Confesiunile preotului care le-a fost alături bolnavilor COVID: „A nega că există o boală precum coronavirusul este o greşeală. Există şi ne afectează”

Confesiunile preotului care le-a fost alături bolnavilor COVID. În tot acest timp, preotul ieşean a putut constata că această boală i-a apropiat sau îndepărtat pe oameni de credință și de semeni.

Pe 13 februarie 2020, chiar la debutul pandemiei în România, Ioan Pădurariu a devenit preot misionar de caritate al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași, scrie bzi.ro. A fost martorul evoluţiei stărilor sufleteşti ale oamenilor din jur. Preotul relatează că, la început, oamenii priveau pandemia cu mare suspiciune, apoi, cu fiecare zi care trecea, frica începea să se amplifice.

Preotul le-a fost fost alături tuturor: tineri care nu au putut să facă față bolii sau care au trebuit intubați, vârstnici cu comorbidități, medici care se simţeau vulnerabili în faţa bolii şi care erau copleşiţi de teama că nu vor mai ajunge acasă la familii.

Confesiunile preotului care le-a fost alături bolnavilor COVID: „Se simțeau descoperiţi în fața bolii și încercam să le arăt că singura speranță poate fi în Dumnezeu”

Preotul spune că, în lunile de început ale pandemiei, când încă se testau variante de tratament, oamenii se simţeau descoperiţi în faţa bolii şi îi solicitau ajutorul. Astfel încât era prezent aproape la orice oră în spital.

Alte articole

Virusul care se răspândește în China a fost confirmat și în România. Pacienta, o femeie de 67 de ani din Bihor care nu a călătorit în străinătate

Efectele de lungă durată ale COVID-19. Ce au descoperit oamenii de știință

„Vă închipuiți, ca preot de spital ești un fel de pompier de serviciu, ca să spun așa. Trebuie să fii prezent la orice oră în spital, și dimineața, și seara, și noaptea, am fost chemat și la ora 1 noaptea când au avut nevoie pacienții de sprijinul meu și trebuie să îi spovedești, celor care se pot împărtăși să le oferi acest lucru, dar în primul rând să le oferi sprijin sufletesc.

În general, în fața unei boli precum coronavirusul, poate că acum ne simțim un pic mai protejați prin faptul că avem vaccinul, avem anumite medicamente care se descoperă că ar putea să ajute într-o anumită măsură, dar nu cu foarte mult timp în urmă nu existau nici măcar lucrurile astea și te simțeai oarecum descoperit în fața bolii și încercam să le arăt oamenilor că singura speranță poate fi în Dumnezeu. Oricum cred că a fost o perioadă la care nu se aștepta nimeni, nici dintre cadrele medicale, nici dintre restul populației, dar slavă Domnului, am reușit să mergem mai departe, sperăm să fie mai bine”, spune Pr. Ioan Pădurariu, potrivit sursei citate.

Pacienţii şi cadrele medicale, copleşiţi de două temeri majore

Preotul Ioan Pădurariu îi încuraja, la acea vreme, pe oameni spunându-le că moartea este o etapă din viață, o trecere la cele veșnice. Astfel încât oamenii au putut face faţă mai bine suferinţei. După ce discutau cu părintele, aceştia prindeau mai mult curaj şi mai multă speranţă de a lupta cu boala.

„Sunt două temeri mari ale omului, frica de durere, de chin și frica de moarte. Cred că mai importantă decât frica de moarte este frica de durere și atunci omul aflat în suferință nu știe unde să apuce. Dacă uneori medicamentele nu îl ajută, cu toate că avem medici de foarte bună calitate în spital și care își dau tot interesul să îi ajute, uneori din cauza stării de sănătate nu se poate face mare lucru pentru dânșii și atunci își dau seama că singura scăpare este la Dumnezeu. Și am simțit lucrul acesta, că după ce am stat de vorbă, după ce i-am binecuvântat și le-am citit rugăciuni de dezlegare, au altă putere de a merge mai departe și de a face față bolii, durerii, încercării și poate și gândului că pot muri”, a relatat preotul.

Preotul Ioan Pădurariu, infectat, la rândul lui, cu virusul SARS COV 2

Noul coronavirus nu l-a ocolit nici pe preotul Pădurariu, nici pe membrii familiei lui. După ce s-a infectat, părintele a simțit mult mai bine îngrijorarea multor bolnavi care se gândeau că nu își vor mai vedea soția, copii sau rudele apropiate.

„Şi eu, şi familia mea am trecut prin boala aceasta și ne gândeam, doar că noi eram izolați în casă, a fost o formă ușoară spre moderată, dar ne gândeam că este o boală atât de imprevizibilă și că oricând poți să nu îți mai vezi rudele. Nu am rămas cu sechele. Au fost persoane care au stat internate o lună, două luni și care nu și-au mai văzut rudele, mulți nu au putut să comunice, fiind intubați, aparținătorii nu au mai putut să îi viziteze și a fost un lucru foarte stresant să se gândească că poate nu îi vor vedea niciodată. Desigur că acest stres se reflectă și asupra familiei care se gândește că poate și-a văzut persoana dragă pentru ultima dată”, povesteşte preotul misionar pentru sursa citată.

Oamenii au reacţionat diferit la pandemie: fie s-au apropiat de Dumnezeu şi de semeni, fie s-au distanţat

Pandemia a lăsat urme adânci în sufletele tuturor. În timp ce unii s-au apropiat mult de Dumnezeu şi de semenii lor, alţii s-au distanţat.

„Sunt două curente, ca să le numesc așa. Persoane care au conștientizat că pandemia COVID-19 este o încercare de la Dumnezeu și că trebuie să ne sporim credința și dragostea față de cei dragi și de semenii noștri. Eram așa poate pe un trend în care ne vedeam doar pe noi, familia și grijile noastre și mai puțin eram atenți la cei din jurul nostru, ori pe mulți dintre noi pandemia ne-a făcut să conștientizăm că nu suntem singuri, că trebuie să colaborăm, că și ceilalți au nevoie de ajutorul nostru, noi de ajutorul lor. Dar a fost și o categorie de oameni pe care pandemia parcă i-a înrăit, parcă au devenit mai insensibili la cei din jurul lor, nu știm din ce motiv”, a povestit pr. Ioan Pădurariu.

Citeste si Pacient infectat cu noul coronavirus, „uitat” două zile într-o secţie ATI non-COVID. Conducerea spitalului a deschis o anchetă

Preotul îi încurajează pe oameni să se vaccineze

Referitor la vaccinare, preotul Pădurariu spune că fiecare trebuie să decidă ce e mai bine pentru el şi îi încurajeează pe cei care vor să se vaccineze să o facă cu toată convingerea.

„Să privim boala ca pe o realitate a vieții noastre. A nega că există o boală precum coronavirusul este o greșeală. Nu spun că trebuie să o amplificăm peste măsură, dar trebuie să conștientizăm că există și că ne afectează viața noastră, am simțit asta pe toate planurile, dar în același timp să ne punem încrederea că Dumnezeu ne ajută și nu ne lasă niciodată și prin oricât de grele clipe am trece, dacă avem credință în Dumnezeu putem face față. Nu putem nici să trăim într-o teamă că cine știe ce s-ar putea întâmpla, dar să conștientizăm că trebuie să ne protejăm pe noi și pe cei din jur. Prevenția primează în aceste momente”, completează preotul ieşean pentru bzi.ro.