Examinări dentare, radiografii sau teste de ‘maturitate sexuală’: recurgerea la ‘examene medicale intruzive’ trebuie ‘să fie redusă la minim și să rămână o practică la care să se facă apel doar în ultimă instanță’, susține, într-un raport, Comitetul pentru drepturile omului al organizației paneuropene.
Autorii raportului au examinat modul în care statele membre ale Consiliului Europei procedează pentru a evalua vârsta tinerilor migranți, atunci când aceștia nu dețin acte de identitate sau afirmă că nu au avut niciodată astfel de acte în țara lor de origine.
Rezultatele acestei evaluări pot avea consecințe majore, deoarece migranții considerați minori beneficiază de unele garanții și privilegii, cum este dreptul la azil și la îngrijiri adaptate pentru copii, dreptul la reîntregirea familiei, la protecție împotriva expulzării sau împotriva trimiterii spre frontiere.
‘În absența unor dovezi că o persoană este adultă, principiul general de prezumție a minoratului impune ca această persoană să fie considerată un copil’, subliniază raportul. Or, dintre cele 37 de țări care au răspuns anchetatorilor comitetului (dintr-un total de 47 de state membre), doar 26 au declarat că aplică un asemenea principiu, potrivit Agerpres.
Potrivit experților Consiliului Europei, procedura menită să determine vârsta unui tânăr sau a unei tinere ‘nu trebuie impusă’, deoarece poate fi ‘îngrozitoare și destabilizantă pentru un copil’.
Metodele ‘fizice’ sau medicale de evaluare a vârstei nu sunt destul de fiabile, potrivit acestor experți. Cu toate acestea, 24 de țări îi supun pe tinerii migranți la o radiografie la încheietura mâinii, 19 la un examen dentar, iar 7 la o ‘evaluare a maturității sexuale’. Acest din urmă examen medical ‘trebuie exclus (…), nu numai pentru că imprecizia sa a fost demonstrată, ci și pentru că aduce atingere vieții private și integrității fizice a persoanei vizate și, cu acest titlu, poate echivala cu un tratament inuman sau degradant’, afirmă experții. Marja de eroare în procesul de evaluare a vârstei ‘ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul persoanei: aceasta ar trebui tratată ca un copil’, insistă autorii raportului.