Dar sa fie oare asa? Suntem vinovati pentru toate alegerile copiilor nostri? Cei mai multi parinti vor raspunde, probabil, DA! Pare ceva generalizat: parintii se simt vinovati pentru ca tipa, se simt vinovati pentru ca le-au facut copiilor de prea multe ori pe plac, pentru ca i-au rasfatat prea mult, pentru ca au fost prea dificili cu copiii lor, pentru ca au fost prea “moi” in fata copiilor lor. Vina are multe forme si depinde de ceea ce fiecare dintre noi considera in conformitate cu valorile lui morale si spirituale. Vina e ca o sentinta. Si fiecare dintre noi se pricepe foarte bine sa-si fie propriii judecatori si jurati pentru a-si da o “eticheta-pedeapsa”: “n-am fost un parinte bun!”
CITEŞTE ŞI: Sfaturi ca să ai un copil isteţ
Inainte de a-ti seta insa o “vina”, ar fi bine sa te gandesti daca intr-adevar ai una. Iata sfaturile specialistilor:
Chiar e vina mea?
De multe ori, ne asumam o vina care nu este a noastra. Daca cel mic are un comportament neadecvat, e alegerea lui. Cu totii suntem responsabili DOAR pentru comportamentul nostru, pentru alegerile noastre, pentru deciziile noastre. Daca ai cedat de 99 de ori si ti-ai lasat copilul sa se joace la computer, desi era pedepsit, iar a 100 oara i-ai spus NU, iar el a aruncat de furie ceva pe jos, sau a trantit mouse-ul etc. a cui e vina? A ta, ca i-ai cedat de atatea ori si el este acum frustrat pentru ca nu s-a mai intamplat la fel? NU! Poti schimba lucrurile, fiind mult mai consistent data viitoare cand spui nu? Cu siguranta! Insa este alegerea copilului tau cum se comporta, cum reactioneaza la hotararile tale.
Care este scopul vinei?
Are si vina un “merit”. Acela de a constientiza unde ai gresit si de a schimba ceva. Pastrand exemplul de mai sus, parintele se simte vinovat ca a cedat de atatea ori si astfel i-a influentat comportamentul copilului sau. Dar are oportunitatea de a face ceva diferit, data viitoare. Fiecare situatie ne ofera o sansa de ne face parinti mai buni. Insa invinovatirea si asumarea responsabilitatii pentru comportamentul gresit al copilului e o arma cu doua taisuri. Pe langa faptul ca ne face si mai putin consistenti in reguli si in pastrarea lor, de teama unui nou comportament agresiv al copilului, ii facem si copilului un deserviciu, transmitandu-i mesajul ca nu este capabil sa isi controleze comportamentul si sa ia data viitoare decizia pozitiva.
Ce pot face in schimb?
Putem sa ne canalizam energia in alte scopuri. Decat sa o consumam facandu-ne reprosuri, o folosim pentru ceva pozitiv. Revenind la exemplul de mai sus, atunci cand copilul tipa, loveste, arunca lucruri pentru ca nu-i convine ceva, solutia este sa-l invatam cum sa-si gestioneze emotii precum furia, dezamagirea, frustrarea. Nu se mai poate schimba ziua de ieri, dar cu siguranta azi se pot pune bazele unui alt viitor.
Citeste mai mult pe sfatulparintilor.ro