Hotărârea Curţii constituie probabil ultimul act al unui maraton judiciar de 21 de ani, lansat de patru sud-coreeni – dintre care numai unul mai este în viaţă – împotriva Nippon Steel & Sumitomo Metal (NSSM). Ei acuză întreprinderea că i-a obligat să muncească în oţelăriile sale în perioada 1941-1943.
Cea mai înaltă jurisdicţie a confirmat o hotărâre pronunţată în prima instanţă, care dispunea ca fiecărei victime să i se plătească despăgubiri în valoare de 100 de milioane de woni (77.000 de euro).
Singurul prieten în viaţă, Lee Chun-sik, în prezent nonagenar, a asistat la şedinţă aşezat într-un fotoliu cu rotile, vizibil emoţionat. ”Sunt doar atât de trist că sunt singurul rămas”, a declarat el presei, cu lacrimi în ochi.
Iniţial, doi sud-coreeni au sesizat justiţia japoneză, cerând despăgubiri şi achitarea salariilor neplătite în oţelării deţinute de predecesorul Nippon Steel.
Cererile le-au fost respinse de tribunale japoneze, care au apreciat că dreptul lor de a se adresa justiţiei a fost abolit printr-un tratat din 1965. Ei au sesizat, atunci, justiţia sud-coreeană, în 2005, împreună cu alţi doi sud-coreeni.
În 2012, Curtea Supremă stabilea că întreprinderea japoneză este vinovată de faptele care i se reproşau.
Hotărârea de marţi a fost pronunţată în urma unui ultim apel al NSSM împoriva sumei despăgubirii. Niciun alt apel nu mai este posibil în justiţia sud-coreeană.
Potrivit unor date sud-coreene, aproximativ 780.000 de sud-coreeni au fost obligaţi să muncească în timpul ocupaţiei japoneze – date care nu includ femeile obligate să inte în bordeluri ale armatei.