De profesie inginer silvic, Adrian Laza este din Dragomireşti – Neamţ, însă s-a stabilit în Canada. Pe 1 iulie, a cucerit Nanga Parbat sau „Muntele Golaş”, după cum i se mai spune vârfului de 8.125 de metri, al noulea din lume ca altitudine. În rândul celor pasionaţi de expediţii e cunoscut şi drept „ucigaşul de oameni”. Alpinistul britanic Albert F. Mummery, primul care a încercat să urce pe acest masiv, a murit în timpul ascensiunii în 1895. De asemenea, alţi 30 de oameni au murit pe Nanga Parbat din cauza condiţiilor extreme de vreme şi a avalanşelor, până când vârful a fost cucerit de austriacul Hermann Buhl în 1953, potrivit Enciclopediei Britanica.
Alpinistul român şi-a trecut în cont al optulea vârf de peste 8.000 de metri altitudine, patru dintre aceştia fiind cuceriţi în 2021. În expediţiile sale, a trăit şi clipe dramatice, îngheţându-i ochii şi degetele. A văzut şi cum se moare în Hymalaya deoarece pe traseu a trecut pe lângă cadavrele altor oameni răpuşi de epuizare şi de condiţiile meteo extreme.
Ideea de a urca pe cei mai înalţi munţi o avea în minte de multă vreme, însă a pus-o în practică pe la 50 de ani, când mulţi oameni se gândesc la pensionare. Pentru a urca pe Nanga Parbat, spune că s-a antrenat intens.
„Dintr-o săptămână, 3 zile sunt de sală, la aerobic şi forţă. În celelalte patru urcă orice munte are în zonă, uneori cu zeci de litri de apă în spate pe care îi cară până în vârf, indiferent de vreme. Programul: trezit la ora 04.30, la 06.00, fie lumină, întuneric, ploaie, zăpadă, vânt sau soare, deja se află pe traseu. A citit sute de cărţi şi consultat zeci de specialişti în ascensiuni la altitudini mari”, a declarat Ina Laza, soţia alpinistului, potrivit Adevărul.
„Visul lui este să urce munţii, dar să se şi întoarcă acasă sănătos”, a adăugat ea.
În ultimele expediţii, românul a fost însoţit de un bun prieten, Tenji Sherpa, cel cu care a mai urcat pe înălţimile altor vârfuri.
Adrian Laza a mărturisit că nu apelează la sponsorizări deoarece suportă costul expediţiilor din propriul buzunar, fiind uneori ajutat de prieteni foarte buni. În 2017, a încercat prima oară să cucerească Everestul şi a trăit clipe de coşmar. A suferit degerături şi i-au îngheţat ochii, motiv pentru care a fost nevoit să se întoarcă de la 8.700 de metri fără să vadă, fiind ajutat doar de şerpaşul care-l însoţea Peme Sherpa.
În ascensiunea pe cel mai înalt vârf de pe Terra, Chomolungma, a trecut pe lângă cadavrele unor alpinişti şi a suferit un şoc, privind cum se stingea americanul Roland Yearwood. Soţia a destăinuit că a fost nevoie de trei luni până când şi-a revenit complet, crezând că nu va mai merge în Himalaya.
„La lumina lanternei zăresc şi primul alpinist fără viaţă pe partea stângă a traseului. E agăţat de coardă de picioare. Picioarele îi sunt în cărare şi aproape calci pe el dacă nu eşti atent (…) Stă acolo de anul trecut. Am sperat că mă pregătisem pentru asemenea „întâlniri“ pentru că, la fel ca oricare alpinist ce se pregăteşte pentru Everest, am citit despre şi am văzut poze cu alpinişti decedaţi anii trecuţi şi rămaşi în sau aproape de traseu”, a precizat Adrian Laza în însemnările sale numite „File de jurnal pe Everest“, potrivit Adevărul.
Despre moartea alpinistului american, Adrian Laza a scris: „Văd un alpinist întins pe jos. Ne apropiem de el şi îmi dau seama că, de fapt, nu se odihneşte ci… efectiv moare. Gluga şi căciula nu le mai are pe cap, mâinile sunt fără mănuşi. Pe faţă are băşici mari albe, mânile îi tremură usor. La fel ca şi faţa, mâinile îi sunt acoperite cu băşici şi gheaţă. Nu are masca de oxigen şi nu-i văd nici rucsacul. Murmură ceva, dar nu se înţelege ce. Nu e nimeni lângă el, nici un sherpaş. Mi-am amintit ce am citit prin cărţile de alpinism.
În faza terminală, cu câteva minute înainte de a muri în aceste condiţii, simţi că te sufoci de căldură şi îţi scoţi echipamentul de pe tine – glugă, căciulă, mănuşile, masca de faţă. Asta, fără îndoială, îţi grăbeşte sfârşitul. Dar, odată ajuns în faza asta, eşti deja trecut de „point of no return“ şi nimeni nu mai poate face nimic pentru tine. Priveliştea e îngrozitoare. Aş vrea să fac ceva, aş vrea să ajut cumva. Îl trag pe Peme de rucsac. Îmi face semn să continuăm. E prea tarziu. Murmur o rugă în gând. Lacrimile îmi îngheaţă pe obraji şi mă simt mai neputincios ca niciodată în viaţa mea”,
Alpinistul român Adrian Laza a cucerit Monte Rosa – 4.634 metri şi Mont Blanc – 4.809 metri în iulie 2014, Mera Peak – 6.476 metri – octombrie 2014, din nou Mont Blanc, în septembrie 2016, pentru ca pe Cho Oyu – 8. 201 metri să pună piciorul pe 30 septembrie 2016, fiind primul optmiar din carieră.
Pe 20 mai 2017, ajungea la cota 8.700 de metri, în prima şi dramatica experienţă de pe Everest, urmând Elbrus – 5.642 metri (octombrie 2017), Aconcagua – 6.962 metri (29 ianuarie 2018), Makalu – 8.481 metri (14 mai 2018). Pe 16 mai 2019 a urmat ascensiunea reuşită pe Everest, apoi Annapurna1 – 8091 metri (16 aprilie 2021) şi Lhotse – 8. 516 metri (23 mai 2021). Pe 27 septembrie 2021 a arborat steagurile României şi Canadei pe Manaslu – 8.163 metri.
Dhaulagiri – 8.167 metri a fost cucerit pe 15 octombrie acelaşi an, iar ultimul optmiar urcat a fost Nanga Parbat – 8.126 metri, pe 1 iulie 2022. În 2015 a fost cutremurul din Nepal, iar Adrian s-a implicat în trimiterea de ajutoare şi construirea unei şcoli alături de Clubul Rotary Piatra Neamţ 2005. A contribuit şi la constituirea unei fundaţii, Ajutor pentru Nepal.