Cozonacul Dubai este desertul-vedetă la Iaşi, acolo unde comenzile s-au făcut cu câteva săptămâni înainte de sărbătorile pascale, iar prețurile pentru un kilogram sunt cuprinse între 100 și 160 de lei. Chiar şi aşa, sunt în continuare cereri din partea clienților şi pentru cozonacul cu nucă și rahat.
„Noi vom avea același preț ca și anul trecut la cozonac și pască, de 120 de lei, chiar dacă au crescut semnificativ prețurile la materii prime, taxe și impozite, și nu ne așteptăm la profit, deși ar crede unele persoane că ne îmbogățim în această perioadă. Cel mai cerut cozonac este cel cu nucă, dar au început clienții să ceară și cozonac Dubai. Noi îl facem cu kataif, pastă de fistic. Pasta de fistic 100 la sută originală costă 400-500 de lei kilogramul, deci nu cred că un cozonac Dubai de 100 de lei este cu ingrediente de calitate. Avem cereri și pentru babka cu nucă, un cozonac însiropat”, a declarat Gabriela Ilie, fondatoarea cofetăriei Bucate Alintate, citată de BZI.
Citeşte şi: Cât costă carnea de miel în Săptămâna Mare. Prețul exagerat cerut cu doar câteva zile înainte de Paște
Pentru cozonacul tradițional cu nucă și rahat, prețurile se situează în jurul valorii de 120 de lei pe kilogram. În funcție de dimensiuni și ingrediente, unele produse pot ajunge chiar la 200 de lei. Cofetarii spun că, în ciuda scumpirilor, au ales să mențină tarifele din 2024, pentru a nu-i împovăra pe clienți.
„Avem comenzi și anul acesta. Sperăm să fie la fel ca anul trecut. Chiar dacă s-au scumpit toate, noi oferim clienților produse de calitate. Am început să facem lista în urmă cu o săptămână”, spune Ioana Pascu, cofetar din Iași.
Cozonacul are o istorie bogată în cultura românească și este pregătit cu grijă în fiecare casă de Paște sau Crăciun. Rețete similare, precum Panettone sau Colomba Pasquale, se regăsesc și în alte țări europene. Prima mențiune a cozonacului datează din 1695, în „Cartea de Bucate de la Cluj”.
„Gospodinele nu cred că puneau stafide, pentru că nu le aveau acasă. Se cumpăra o sticlă de rom Jamaica, dacă se găsea, și se punea puțin în cozonac. Se adunau gospodinele satului și făceau mai mulți cozonaci la cuptorul cu lemne pentru toată lumea, pentru tot satul. Nu se folosea drojdie, ci se folosea maia. În anii 1940-1950, nu cred că se găsea așa ușor drojdia. Eu pe acela îl văd cozonacul tradițional, făcut cu ingrediente simple, făcut cu mult drag”, a mai spus Gabriela Ilie.