Emoticoanele sunt peste tot. Dovadă a succesului său, miticul ‘:-)’ se invită acum și în laboratoarele de cercetare. O echipă de oameni de știință australieni a publicat în revista Social Neuroscience un studiu care demonstrează că emoticoanele nu sunt interpretate de creierul uman ca o simplă succesiune de caractere, ci ca un chip de om.
Decriptarea proceselor cerebrale implicate în recunoașterea fețelor preocupă în prezent numeroase echipe de cercetare din întreaga lume.
Citeşte şi Emoticoanele au împlinit 30 de ani: Inventatorul lor crede că cele de azi sunt urâte
‘Aceste mecanisme sunt extrem de complexe și avem încă multe de descoperit’, explică Bruno Rossion, cercetător la Institutul de Neuroștiințe de la Universitatea din Louvain, Belgia.
‘Acest studiu aduce elemente noi în ceea ce privește gradul de interpretare de care este capabil creierul uman’, precizează omul de știință.
Pentru lucrările lor, Owen Churches și colegii săi de la Flinders University (Adelaide, South Australia) au utilizat o tehnică simplă, dar care și-a demonstrat din plin avantajele: au măsurat activitatea creierului cu ajutorul unor electrozi montați pe craniul subiectului. ‘Marele avantaj al electroencefalogramei este că aceasta arată derularea cronologică a răspunsurilor cerebrale, lucru pe care nu-l face, de exemplu, imageria prin rezonanță magnetică’, precizează Bruno Rossion.
Inedit: Cele mai vechi EMOTICOANE au fost înventate înaintea calculatoarelor, acum 132 de ani FOTO
Imagini de obiecte, de chipuri și emoticoane au fost prezentate unui număr de 20 subiecți testați, iar cercetătorii au măsurat unda electrică particulară ‘N170’. Caracteristicile acestei unde variază în funcție de ceea ce recunoaște creierul. ‘Am comparat undele N170 produse de creier în fața chipurilor umane și emoticoanelor’, explică Owen Churches. Rezultatele sunt fără replică: creierul reacționează la emoticoane nu ca în fața unui text sau unor obiecte, ci ca și cum s-ar afla în fața unor chipuri adevărate.
Dimpotrivă, în cazul în care subiecții observă emoticoanele în afara poziției lor obișnuite, creierul analizează imaginea ca fiind cea a unui obiect oarecare.
Nu acesta este cazul pentru un chip adevărat: în fața fotografiei unei persoane prezentate cu capul în jos, creierul tot reușește să recunoască despre ce este vorba.
‘Acest rezultat întărește concluziile unor recente studii care au demonstrat că creierul mai mult interpretează decât tratează mecanic informațiile vizuale pe care le primește.
Acest tip de date poate contribui la o mai bună înțelegere a ceea ce se întâmplă la pacienții care, după accidente, prezintă dificultăți în a recunoaște chipuri’, subliniază Bruno Rossion pentru Le Figaro.