În podcastul lui Viorel Grigoroiu, Cristi Borcea a dezvăluit cum a dat lovitura în afaceri. Fostul acționar de la Dinamo spune că nu ducea lipsă de prea multe în momentul în care a decis să intre în afaceri cu butelii, dar „inconștiența tinereții” l-a împins în această direcție. Și nu regretă, nici nu se rușinează.
„Vorbesc la telefon 4 – 5 ore minim pe zi, dar sunt conectat 100%. Nu există un interval la mine. Și în fotbal, când am fost la Dinamo, nu exista să fie telefoanele închise, era război tot timpul. 4 – 5 ore pe zi la birou, dar am întâlniri cu diferiți manageri de proiect, de societăți. Ziua mea se termină seara.
S-au schimbat foarte mult datele problemei și în piață, gândiți-vă ce s-a întâmplat la Crevedia, sunt acele butelii clasice la care stăteam noi la coadă, care sunt expirate de zeci de ani, sunt bombe pe drum, care trebuiesc înlocuite. Eu, fiind cea mai mare firmă, n-am avut probleme și n-am probleme de genul ăsta. Dar sunt foarte mulți și pe la țară nu conștientizează încă. Trebuie o butelie cu gard, nouă, nu mai au ce să caute cu acele butelii care practic sunt bombe în casă. Sunt expirate de zeci de ani.
Am început pe vremea lui Ceaușescu, am fost gestionar de butelii. Asta a fost afacerea mea dintotdeauna. Și când am venit la Dinamo râdeați și făceați caterincă, vorbesc în general de presă.
Odată, la nea Ovidiu, mi-a adus niște fete cu butelii și atunci am spus, nu are de ce să-mi fie rușine. Eu cu asta fac banii și asta știu cel mai bine să fac. Aveam 19 ani, trei luni am prins din Revoluție. Eram gestionar, nu existau atunci afaceri. M-a prins Revoluția cu 512 lei în tapițeria mașinii. Nu aveai unde să-i ții că era Legea 18 înainte. Dădeam tapițeria jos și acolo puneam banii. Un fin de al meu, Costel Rizescu, era gestionar la butelii și lua 3.000, 4.000, 5.000 pe zi.
Și atunci am făcut trecerea, m-am lăsat de fotbal și m-am apucat de butelii. N-avem probleme, tatăl meu era la Antrefrig, aveam de toate, aveam și televizor color și mașină și n-aveam probleme financiare. Era și inconștiența tinereții, îți dai seama, dacă te prindea atunci îți dădea direct subminarea economiei naționale, închisoare pe viață. Să te prindă cu sute de mii… Dacă venea Legea 18 în casă, venea și-ți calcula fiecare pahar. Am continuat gestionar de butelii în continuare (după Revoluție). Am fost acolo, am avut discuții, după am fost în ’90„, a povestit Borcea în podcastul Tare de tot
Marele regret al fostului acționar de la Dinamo este că nu a investit mai mult în imobiliare, un business care a luat amploare în ultimi ani.
„Mi-a plăcut să țintesc, să conduc. Am adus ButanGasul, după aceea, în 95, aveam și centrele de butelii. În ianuarie m-a luat nea Cornel la Dinamo.
Am deschis fabricile în 97 și am vândut afacerea, 36 de milioane, în 2000 și după aceea n-au știut cum să gestioneze și am luat-o înapoi pe 3 milioane. După aceea am cumpărat pe multe zeci de milioane și n-are rost să dau cifra. Am cumpărat-o de la OMV. E o paletă largă – propan, GPL, butan, în diferite butelii, cele mari, cele mici. E o paletă largă, nu sunt numai buteliile acelea pe care le știm.
În imobiliare mi-am făcut acum trei ani la Constanța, la Cumpăna, un proiect extraordinar de frumos. Am terminat trei blocuri și mai avem trei. Nu m-am ocupat de imobiliare, având și bani și oportunități, dar nu m-am apucat deloc și am greșit. Am greșit, că eu aveam bani mulți tot timpul. Nu m-am apucat când terenurile erau doi euro, trei euro, cinci euro și 100 de euro. Nu conta, afacerile imobiliare au mers.
Nu mai este ce a fost, dar oricum, dacă faci lucru de calitate, preț – calitate, merg. Eu am rămas din 90 tot timpul un om de afaceri care am avut tot timpul bani. Și în 95 la Dinamo am venit cu BMW ultimul tip, în primele luni eu am ținut Dinamo și aveam 25 de ani. Dacă făceam numai afacerea asta care o știu, la 19 an, eram mult mai departe acum, dar au fost și afaceri care am dat greș, am cheltui peste 15 milioane într-un abator„, a mai dezvăluit Borcea.