– Cristi, fotbalul românesc din ziua de azi cum îl vezi?
– Dacă eram acum în campionat cu jucătorii pe care-i aveam atunci la Dinamo, mergeam cu ei în vacanță, îi lăsam cinci etape să se odihnească și după aia câștigam campionatul cu 15 puncte avans! Ce campionat e ăsta?! În afară de Hagi, care și-a făcut o structură, pe care o începusem și eu la Dinamo, cu Academie… Păi, nea Ovidiu, eu aveam 1 milion și jumătate de euro alocați pentru copii și juniori. Plecau în Antalya în cantonamente. Acum văd că se mișcă ceva la FCSB.
– Așa.
– Dacă nu era bătălia asta Steaua-FCSB și jucau pe Ghencea cu stadion de 30.000 de locuri și cu baza lui nașu’ de 15 milioane de euro era nenorocirea de pe lume! Nu-i mai bătea nimeni niciodată! În fine…
– Îl lauzi și le dai idei lui Gigi.
– Eu i-am spus în față lui nașu’ când erau pe locul 12, că mă rugam doar să ajungă în Divizia B. Mi-am dorit mult de tot! Am rămas cu aversiunea asta, da… Și acolo, la penitenciar, când era Dinamo-Steaua era nenorocire. Oricum, cea mai tristă zi din viața mea rămâne 7 mai 1986. Așa e pentru toți dinamoviștii.
Interviul integral, pe gsp.ro