Cristi Borcea încă are coșmaruri şi se mai gândește la cele trei campionate pierdute „la mustață”, cu Dinamo București.
„Se mai întâmplă să te superi de Dumnezeu, dar tot la el ajungi. Tot legat de fotbal… Cum nu ne-am dus în Liga Campionilor… Trebuia să fie o campioană, să câștige Liga Campionilor și mergeam noi direct în UCL. A condus Milan cu 3-0, a egalat Liverpool, apoi a câștigat la penalty Liverpool (n.r. – finala din 2005).
Cu Urziceni am condus 99% din campionat. Aveam 4 pucnte avans. Bratu, golghter, dă gol la Cluj. Apoi, Lobonț, ligamente încrucișate, la fel și Pulhac, ligamente încrucișate. Trei jucători de bază. Atunci am spus că Dinamo este blestemată să nu ajungă în Liga Campionilor. Am clacat. M-am dus cu 3 milioane înaintea meciului de la Urziceni în fața jucătorilor.
Am ieșit din fotbal la sfatul lui Marius, nașul meu. Mă vedea cum mă consum, bani cheltuiți. Am luat decizia cea mai bună, stăteam mai mult pe la Miami. Mi-a zis ‘fratelo, gata, ajunge! Te cureti!’ Eu tot ce am făcut am vrut să fie numărul 1. Societățile mele sunt numărul 1″, a dezvăluit Cristi Borcea.
Cristi Borcea este hotărât să nu mai revină în fotbal. Afaceristul preferă să petreacă mai mult timp alături de familie. O eventuală revenire în fotbal, la Dinamo, ar însemna o implicare totală în clubul „roș-albilor”.
„Nu mai pot fi eu Cristi Borcea care eram. Nu era familia pe primul loc. Dovada e că m-am despărțit de atâtea ori. Acum familia e pe primul loc. La fotbal nu merge să faci asta. Acolo eram 24/24. Revelioane, Crăciun, Paște, nimic. Era prioritar fotbalul. Nu era numai să fiu conducător, să le asigur condiții financiare. Trebuia să intru în viața lor privată (n.r. – a jucătorilor).
Mă suna Tamaș, Semeghin, erau pe manele, se bătuseră. M-am sculat din pat și m-am dus după ei. Semeghin a intrat cu mașina în hotel, la Erbașu. Dănciulescu a sărit cu mașina în Dâmbovița. Niculescu, câți bani avea, îi dădea la cazino. Apoi am interzis accesul lui în toate cazinourile. Dacă nu intri și în viața lor… Toți au ajuns foarte bine (n.r. – în cele din urmă).
Mai mergeam și eu la cluburi cu ei, la Victoriei. M-ați prins când aruncam cu banii în sus, când dansam pe mese, le-am făcut pe toate. Eu le spuneam să bea un pahar-două, cu țigările mai ușor și ‘acasă!’.
Trebuia să am grijă. Unii jucători veneau cu soțiile, veneau cu iubitele, trebuia să fie și acolo atmosferă, o relație bună între ei, că altfel nu mai dormeau.
Cu fotbalul, niciodată (n.r. – nu mai revine). Dacă Dinamo va avea stadion, voi fi în lojă tot timpul. Patrick, dacă va dori să se implice financiar, îl voi ajuta. Altfel, eu să mă implic, ar însemna să fac jumătăți de măsură și nu vreau”, a mai declarat fostul investitor de la Dinamo.
Din cauza perioadei Dinamo București a ajuns Cristi Borcea pe masa de operație, susține afaceristul.
„Când am pierdut primul campionat cu Rapidul, în ’98-’99, am avut trei săptămâni în care nu am dormit deloc (…). Tot fotbalul m-a dus să am operații pe cord deschis la 41 de ani. Și la campionatul cu Urziceni. Și acum sunt pe pastile.
Nu am regretat nici când am făcut operația pe cord, nici când am pierdut trei campionate ‘la mustață’, nici când am intrat în Champions League, nici când am intrat 5 ani la pușcărie”, a mai povestit Borcea.
„Aș mai fi preferat să fi făcut un an de pușcărie ca să merg în Liga Campionilor”, a mai punctat afaceristul, care timp de cinci ani a stat în spatele gratiilor.