„Îți dai seama că patru ani și jumătate a fost groaznic! Primul an și jumătate a fost teribil, că n-am avut voie să vin acasă. Să nu-ți vezi copiii e urât. Şi sunetul ăla metalic, când se închide uşa şi tu eşti închis cu toţi…Am și învățat, am și rămas cu traume. Îți revii cu greu la viața normală după 4 ani și jumătate. Pune tu orice om să stea într-o cameră, închis, chiar și cu tot confortul din lume! Am realizat că libertatea omului e cel mai de preț lucru pentru un individ”, spune Cristi Borcea într-un interviu acordat GSP.
O zi la închisoare
„Dimineața, la șase și jumătate – șapte, era apelul de trezire, trebuia să ai totul făcut, pat, îmbrăcat. Începea calvarul. Făceam diverse munci pe care nu le-aş fi făcut acasă. Dădeam cu mopul şi nu în bătaie de joc. Seara, la șapte, gata, ți se închideau ușile! A fost șocant în prima parte. Au fost și momente când am plâns, mă gândeam ce-am fost și ce-am ajuns”, îşi aminteşte Borcea.
Interviul integral, pe GSP.