„Nu cred ca este posibil un act medical de frica. Nu cred ca ajuta politicienii sau jurnalistii care pedaleaza pe frica. Actul medical tine de incredere. Pacientul are incredere in medic, medicul in industria farmaceutica, si asa medicamentul ajunge la pacient. Asta am reprosat eu.
Am spus lucrurile acelea la Cluj. Povestea este ceva mai lunga, pe mine si pe sotia si o parte dintre prieteni ne-au tinut vreo 40 de minute la intrare. Am cerut doar permisiunea sa vorbesc fara masca, odata inauntru. Nu am integrat ideea de masca in viata mea, nu imi asortez masca la vestimentatie. Daca masca ma poate proteja pe mine si pe cei din jur, o port, dar nu inteleg sa integrez masca.
Nu am fost lasat sa vorbesc fara masca, asa ca am zis ca plec, il las sa mearga. In Franta s-a prezentat filmul fara masca, fara distantare. Nu am fost, am vrut sa il prezint la Cluj, acasa.
Nu s-a putut, apoi am inceput sa primesc mesaje, ce-ai facut, ce s-a intamplat? Am aflat cand am ajuns la Bucuresti si am simtit chiar o mila fata de spectacolul lamentabil facut de o parte a presei, mai ales de domnul CTP. Nu vad de ce trebuia sa ma insulte, cred ca un om care a ajuns in acest punct nu este tocmai bine cu el insusi.
Am fost surprins, numai ca sunt cumva vaccinat. S-a intamplat sa ajungem la Cannes in 2016 si sa ma intrebe ce am spus, ca a luat foc Facebook-ul. Ca am zis ceva despre femei. A aparut povestea aia ca sunt misogin. Sunt casatorit, am trei fete, de unde povestea cu misoginia nu am inteles. Aia a fost o lovitura cu adevarat violenta. Am venit acasa, am dat interviuri, am explicat ce am spus.
Ulterior a fost referendumul si iar am fost atacat, desi prin scrisoarea mea nu am facut decat sa indemn oamenii sa mearga la vot si sa voteze cum le dicteaza constiinta.
Sunt unii care imi poarta sambetele si care tot publica pe Twitter, in engleza, ca toata lumea sa vada cine este acest Cristi Puiu.
In momentul in care am zis ca autoritatile ne trateaza ca pe niste vite nu am jignit pe nimeni, m-am inclus in cireada. Cred ca atunci cand esti la putere trebuie sa tratezi cu respect cetatenii. Doar in armata am auzit tonul asta, „stai la locul tau, ordinele se executa, nu se discuta”.
La Revolutie eram in armata, dar la munci, nu am luptat. Tonul din ultimele luni mi-a adus aminte de tonul veteranului din armata.
Deja ne era greu, dar daca noua ne e greu, cum le e celor care si-au pierdut locul de munca, afacerea? Si pe fondul asta a aparut tonul autoritatilor si eu ma intreb: nu suntem toti de aceeasi parte in lupta cu virusul, nu trebuie solidaritate? Se pare ca nu, nu mai e nevoie de solidaritate.
M-am gandit ce anume a lezat timpanele oamenilor. Poate ca trebuie sa subliniez, eu sunt de partea lor, a noastra, nu stiu cum sa spun. Daca exista aceasta contaminare posibila, sunt de partea medicilor care se lupta cu acest virus. Am constatat ca dictatura se instaleaza difuz, pe fondul unor concesii care se fac de dragul propriului confort. Romania in secolul 20 a stat sub cate dictaturi? E chiar asa o noutate ce spun eu? Daca eu gresesc, de ce nu pun oamenii argumentele pe masa.
Eu am fost foarte des acuzat ca fac filme pe care oamenii nu le inteleg, desi eu fac parte din categoria celor care pariaza pe inteligenta spectatorului. Guvernantii de ce nu pariaza pe inteligenta cetateanului? De ce nu suntem informati? Se pompeaza cifre suficient de grave astfel incat cetateanul sa se teama. De ce sa se teama? Se moare numai de COVID? Asta ar fi vestea buna, inseamna ca am scapat de celelelte boli.
De ce nu sunt invitati la dialog si doctorii care au alte opinii? De ce nu ne asezam toti la masa si nu sunt puse toate cifrele pe masa?
Domnul Tataru, domnul Arafat, domul Orban, domnul Iohannis ce spun despre faptul ca Spitalul Colentina a fost inchis ca sa serveasca drept suport COVID?
Daca esti artist, trebuie sa fii echidistant si sa spui cand regele e gol. Eu nu am fost in Piata Victoriei, nu am crezut in povestile alea. Acum se zice ca sunt pro PSD sau pro Dragnea, nu sunt. Nici pro PNL sau pro USR, nu sunt nimic. Am fost mereu pus in situatia sa votez cu raul cel mai mi9c, cam acolo sunt eu. Dar intrebarea este legitima, de ce tac artistii?”, a declarat regizorul Cristi Puiu, în exclusivitate la România TV.