Cristi Puiu: „Mi-e teamă că ne îndreptăm către un totalitarism. Azi e limpede că cel care deţine informaţia deţine puterea”

Cristi Puiu se arată pesimist în ceea ce priveşte viitorul cinematografiei, dar şi cel al societăţii, în contextul pandemiei de coronavirus.

Cineastul spune că în această perioadă de izolare „încercăm să punem laolaltă plusurile şi minusurile momentului actual, să găsim o soluţie şi pentru noi, pentru familie, dar şi pentru companie”.

„La ora asta numai de cinema nu le arde oamenilor… E atât de sumbru orizontul încât am ajuns să mă întreb dacă n-ar fi totuşi cazul să uităm cu totul de cinema, noi, cel puţin, şi să căutăm să ne reprofilăm, să facem altceva.

Poate că pare straniu sau neaşteptat, dar niciodată nu am aşezat filmele mele sau cinema-ul deasupra familiei. Întotdeauna a fost prioritatea numărul unu, chiar dacă, cumva din exterior, pare altfel – e doar o părere. Şi când vorbesc despre familie, nu vorbesc doar despre familia noastră, ci despre familia lărgită, care îi angajează şi pe prieteni”, a spus Cristi Puiu, pentru News.ro.

Regizorul român spune că lucruri care până recent erau importante, între care şi filmul, acum par că şi-au pierdut sensul, aduăgând că „a ajuns să îşi pună întrebări legat de planeta întreagă”.

„Să mă întreb unde merge. Nu s-a întâmplat niciodată povestea asta în istoria planetei – economiile să se oprească toate, ca la un semnal, să nu putem vedea ce ne aduce ziua de mâine. Ajungem să reconsiderăm o mulţime de lucruri pe care până la ieri le consideram ca fiind importante. Cum ar fi filmul. Toate astea şi-au pierdut sensul”, a spus el. 

Despre statul în case, Cristi Puiu spune că această izolare „se transformă progresiv într-un non-sens de talie cosmică”, mărturisind că nu este deprimat, dar că „dintr-o dată s-au adunat mai multe întrebări fără răspuns” decât s-ar fi aşteptat.

Cristi Puiu este neîncrezător că spre finalul anului este posibil ca lucrurile să dea semne de revenire: „Mi-e teamă că ne îndreptăm către o formă de totalitarism pe care nu îndrăznim să îl denumim”.

„Când vom ajunge să ne gândim o să ne gândim din puşcărie la asta. Întotdeauna ajungem să privim lucrurile rele retrospectiv. Atunci când ele se întâmplă, alegem să ne întoarcem privirea de la ele şi să ne spunem «Hai că nu e chiar aşa de rău, totuşi» sau vorba aia românească pe care o auzim la petreceri, la câte un pahar, auzeam şi pe vremea lui Ceauşescu asta – la mine, în familie, tata spunea – «Când ne-o fi mai rău, ca acum să ne fie».

Şi ne-a fost tot mai rău către finalul anilor 1980. Şi tot vorba aia funcţiona, dar era în mod evident din ce în ce mai rău. Nu le amestec aşa uşor, dar am memorie bună şi cam ştiu cu ce semănau anii 1980. Nu pot să fac altceva decât să îmi doresc şi să le doresc politicienilor să primească gândul bun şi înţelepciunea necesară pentru a nu ne condamna pe toţi la o moarte lentă, în disperare şi foamete”, a spus el.

Citeşte şi: Cristi Puiu: Să faci film e un act de iubire. Actorii vin pe platou să îl iubească pe regizor

Despre adoptarea de măsuri cu privire la sprijinirea sectorului cinematografic cineastul a spus: „Cred că nici nu se poate discuta despre aşa ceva, câtă vreme la orizont se profilează o criză economică majoră. Cred că nu se poate vorbi despre cinema, teatru, literatură şi artă atunci când istoria se rostogoleşte către abisul ăsta al sărăciei şi al suferinţei cauzate de criza economică mai mult decât evidentă”.  

„Deja este greu pentru oameni să îşi ducă zilele şi toată lumea stă şi aşteaptă câte un semn de la clasa politică, de la preşedintele României. Fiecare cu al lui. Şi francezii aşteaptă un gest de la Macron… «Hai să ieşim din asta. Gata! Am înţeles. Hai să ne întoarcem la muncă, să construim ceva stabil».

Dar cred că, în virtutea felului în care s-a derulat istoria până acum, raporturile s-au păstrat neschimbate şi nu cred că am ajuns în punctul în care să putem spune că deţinem aceeaşi cantitate de informaţie pe care o deţin politicienii, astfel încât să ne putem permite să întrezărim ceva, o soluţie pentru ziua de mâine”, a adăugat Cristi Puiu. 

Cineastul Cristi Puiu, născut la Bucureşti, pe 3 aprilie 1967, este considerat iniţiator al Noului Val în cinematografia românească.  Primul lui lungmetraj, „Marfa şi banii”, a avut premiera la Festivalul de la Cannes în 2001.

În 2004, scurtmetrajul „Un cartuş de kent şi un pachet de cafea” a fost recompensat cu Ursul de Aur şi a fost desemnat cel mai bun scurtmetraj european la Berlinală.

Lungmetrajul „Moartea domnului Lăzărescu” a fost premiat cu trofeul Un Certain Regard la Cannes 2005 şi a primit două nominalizări la premiile Academiei europene de film.

Citeşte şi: Cristi Puiu, cel mai bun regizor la secţiunea „Encounters” de la Berlinala 2020

În 2012, „Aurora” a câştigat trei premii Gopo după ce a avut premiera în secţiunea Un Certain Regard şi a fost premiat la Karlovy Vary (East of West Award).

În 2013, a lansat „Trois exercices d’interprétation”, după un text al lui Soloviov, iar „Sieranevada” a fost proiectat în premieră în competiţia de la Cannes 2016.

La începutul anului 2020, a revenit la Berlinală cu „Malmkrog”, care a inaugurat noua secţiune competiţională Encounters. Cristi Puiu a fost recompensat cu premiul pentru regie al secţiunii.