UPDATE. Cristian Buşoi respinge orice acuzaţie de plagiat, într-o declaraţie în exclusivitate pentru RomaniaTV.net.
„Resping orice fel de acuzaţie de plagiat, care nici măcar nu se susţine. Este o teză la care am făcut zeci de interviuri cu foşti miniştri ai Sănătăţii şi am studiat programe de guvernare. Chiar autorul (articolului Contributor – n.r.) admite că sursele sunt trecute. Nu am nicio nelinişte, pentru că ştiu că am respectat regulile academice„, a spus Cristian Buşoi.
Eurodeputatul a mai adăugat că, ulterior susţinerii lucrării de doctorat, a verificat cu softuri IT dacă există pasaje care pot fi considerate plagiate şi nu a găsit.
„Ştiu cât am lucrat la teză, era o temă neabordată până la acel moment. Este vorba de munca mea. Nici cele mai dure comisii din lume nu cred că ar putea încadra aleastă lucrare ca plagiat„, a afirmat Buşoi.
El a ţinut să precizeze că nu va întreprinde nicio acţiune împotriva autorului analizei Contributors.
„Nu sunt adeptul trimiterii în judecată a unor jurnalişti. Este punctul lor de vedere, îl respect. Sunt conştient şi că se apropie campania electorală şi îmi asum lucrul acesta„, a precizat Cristian Buşoi.
Cristian Buşoi şi-a dat doctoratul în 2010, la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, cu o lucrare despre sănătatea publică şi managementul sanitar, intitulată „Politici de sănătate în programele electorale și de guvernare în perioada de tranziție”.
Contributors.ro publică o analiză a lucrării de doctorat a lui Cristian Buşoi, despre care afirmă că a plagiat din alţi autori, dar, culmea, şi din lucrări scrise anterior chiar de el.
Lucrarea de doctorat a lui Buşoi are 128 de pagini şi este împărţită în patru secţiuni. Autorul analizei a descoperit că „prezentarea ideologiilor politice (din lucrare – n.r.) este preluată aproape în întregime din două surse, Țăranu și Pippidi, din care Bușoi copiază și aranjează paragrafe fără delimitare și în cele mai multe locuri fără citare adecvată. Metoda este interesantă prin aceea că Bușoi este în mod clar conștient de necesitatea de a cita și delimita textul reutilizat, deoarece există exemple de citare corectă din ambele lucrări, cu notă de subsol și ghilimele. Dacă ar fi însă aplicate consecvent, aceste metode ar necesita includerea între ghilimele a aproape întregului subcapitol, lucru evident inacceptabil într-o lucrare de doctorat”, scrie Contributors.
Mai jos, Cristian Buşoi ar fi plagiat şi din Cristian Vlădescu, nimeni altul decât coordonatorul lucrării sale de doctorat, şi chiar dinntr-un articol scris de Buşoi însuşi (nu a atribuit citarea sursei, dând de înţeles că este o contribuţie originală a sa).
„Un element inedit în cadrul tezei lui Bușoi îl constituie auto-plagiatul articolului „Sisteme de sănătate și influența ideologiilor politice”, reprodus aproape în totalitate în corpul tezei (circa 4 pagini) fără niciun fel de citare. (…) Auto-plagiatul este de astfel definit și incriminat chiar în codul de etică al Universității „Victor Babeș”. (…) Indiferent însă de gravitatea pe care o acordăm fenomenului de auto-plagiat, relativ des întâlnit și pe larg ignorat la noi, lucrurile iau o întorsătură kafkiană la constatarea că si articolul auto-plagiat conține, la rândul său, elemente de plagiat. Sursa este din nou Vlădescu iar prin preluarea „propriului” articol în teză, Bușoi agravează împrumutul din Vlădescu, din nou fără citare”, se arată în analiza Contributors.