La 50 de ani de la înmormântarea sa, de pe mormântul lui Ion Rîmaru a dispărut crucea de metal, cel mai probabil fiind furată de hoţii de fier vechi, care au mai luat şi alte cruci.
Odată cu trecerea anilor, zona a devenit slab supravegheată, iar hoții de fier vechi au furat crucile din metal care aparțineau mai multor deținuți, inclusiv pe cea a temutului criminal Ion Rîmaru, povestesc angajați din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) pentru Gândul.
Ion Rîmaru, numit și vampirul din București, rămâne unul dintre cei mai sadici criminali în serie. Născut în Corabia, în anul 1946, Rîmaru și-a manifestat înclinația pentru pentru infracțiuni la vârsta adolescenței și inițial, a fost condamnat pentru tâlhărie.
La începutul anilor `70, o serie de crime comise cu o cruzime ieșită din comun zguduia Capitala. Ziarele vremii anunțau că un individ necunoscut atacă după miezul nopții femei singure și le lovește cu un ciocan. Un element comun al acestor atrocități era că individul acționa numai în nopțile cu fenomene meteorologice: ninsoare, furtună sau ploi torențiale.
Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal începe cu dată de 5 martie 1971, dată la care era descoperit trupul neînsuflețit al unei tinere femei. Cercetările au dovedit atunci că victima fusese ucisă într-un mod sadic și apoi violată, această purtând pe corp numeroase urme de mușcături. O luna mai târziu, o crima identică a fost semnalată în Sectorul 4 al Bucureștiului, iar Miliția Capitalei adaugă acestor fapte alte două omoruri similare care avuseseră loc în anul 1970 și al căror autor nu fusese identificat.
Sute de persoane au fost interogate și ținute sub observație, iar specialiștii Institutului de Medicină Legală reușeau în premieră mondială să reconstituie portretul robot al criminalului numai după amprentele dentare. Și totuși, autorul odioaselor crime continuă să acționeze nestingherit.
O eroare a lui Rîmaru l-a dat de gol, atunci când anchetatorii, respectiv colonelul Santea, au găsit lângă victimă o adeverinţă eliberată de spitalul pentru studenţi.
„Inițial au crezut că era acolo în mod intâmplător sau că i-a cazut victimei, pentru că numele era şters din cauza ploii. Ulterior,s-a făcut o expertiză la Institutul de Criminalistică folosndu-se convertizorul de infraroşii. Ulterior s-a ajuns la concluzia că e vorba de o scutire medicală care a a fost eliberată de cabinetul de neurologie aparţinand doctorului Octavian Enisie”, ne-a povestit în urmă cu câțiva ani comisarul Traian Tandin, unul dintre cei mai renumiţi criminalişti români și cel care a participat la prinderea celebrului Râmaru.
Atunci a fost identificat Ion Rîmaru, student in anul III la Facultatea de Medicină Veterinară, despre care colegii spuneau că este „o fire inchisă şi impulsivă”. Poliţiştii au aflat că locuieşte singur într-un cămin. Mai mult, cunoscuții spuneau că își ține uşa inchisă cu două lacăte, suferă de psihopatie instabilă şi poartă cuţit la el.
Arestat în căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară, Rîmaru își recunoaștea faptele după mai multe ore de interogatorii. Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigașul primea pedeapsa maximă: moartea.
În același an, 1971, la 23 septembrie, în curtea penitenciarului de la Jilava, Ion Rîmaru era executat prin împușcare. Ultimele sale cuvinte aveau însă să rămână întipărite în mintea celor prezenți multă vreme: „Chemați-l pe tata. El este de vină. Vreau să trăiesc”, descria în cartea “Cazul Ramaru”, comisarul Traian Tandin.
Citeşte şi: Copil ucis de câinele familiei în Dâmboviţa. Băieţelul a fost sfâşiat de animal