CTP avertizează la efectele colaterale ale războiului, poate la fel de grave. În invazia decisă de Vladimir Putin în Ucraina trebuie văzut un fenomen mai amplu, de mai mare anvergură: o criză a celor 250 de ani de democrație și o fascinație pentru dictatură, care apare la oameni din mai multe țări de pe glob, inclusiv în România. Istoria e ciclică, spune gazetarul Cristian Tudor Popescu. „Dacă ar fi să mă întorc acum înainte de 89, la viața dinainte de 89, nu văd cum aș supraviețui”, a mărturisit CTP în emisiunea „Cap limpede” de la Digi24.
„Nu este vorba numai de Ucraina, de atacarea Ucrainei. Este vorba de faptul că acum 250 de ani singura formă de conducere a unui stat în lume era monarhia. Odată cu Revoluția Americană și apoi Revoluția Franceză a apărut această idee de democrație, de conducere de mai mulți, nu de o singură persoană. Istoria este ciclică, ea nu are un vector care să meargă spre progres, spre viitor, în zbor, așa, cu pantă ascendentă, liniară, eventual. Nu. Istoria este neliniară, convulsivă și ciclică. Și după 250 de ani, apare acum tentația, opțiunea pentru oameni să se întoarcă la modul de viață în dictatură.
„Mai bine trăim cu un ins care dă ordine!?”
În oamenii din Rusia, din China, din Coreea de Nord, din America, din Statele Unite ale Americii, din toate țările de pe glob, a încolțit acum această idee: dar nu e mai bine, domnule, în dictatură? Uite că democrația asta e haos cu ea, aduce, creează atâtea probleme, prea multă libertate! Apar ăștia, LGBT-ul, apar tot felul de personaje din astea dubioase care își cer drepturile în libertate. Se întâmplă, iată, în democrație, ca 18 sau 19 oameni să fie împușcați ca iepurii, acum, de către un adolescent cu arma automată, în Statele Unite. Și sunt mii de oameni care mor ca într-un război civil în Statele Unite, în fiecare an, fiind împușcați cu armamentul ăsta. (…) Deci, asta înseamnă democrație, înseamnă libertate, iată, și asta înseamnă! Și atunci, unii oameni de pe pământul ăsta spun: nu mai vreau să trăiesc în democrație, că e prea mare haos, că poate să facă fiecare ce vrea și prea mulți au libertate. Mai bine să trăim cu un ins acolo, care dă un decret, dă ordine, se face într-un fel, toată lumea, ne duce cu rândul la masă pe toți și ne simțim foarte bine.
Mi-amintesc de „Războiul lumilor” al lui H. G. Wells. E o secvență acolo, un fragment în roman, când naratorul descoperă cum marțienii, care invadaseră Pământul, își făcuseră o rezervație de oameni pentru consum. Se hrăneau cu sângele oamenilor. Așa cum noi facem o fermă zootehnică, de vaci pe care să le tăiem, așa-și făcuseră ei acolo o fermă de oameni. Fuseseră prinși. Erau ținuți acolo, li se dădea de mâncare, că aveau nevoie de ei să fie grași, frumoși, la momentul respectiv. Le extrăgeau sângele și după aia îi aruncau ca pe niște coji de semințe. Și naratorul îi spune unuia de acolo: haideți să fugim, nu se poate să stăm așa, să așteptăm aici, să vină ăștia să scoată sângele din noi. La care ăla spune: știi, înainte să fiu aici, sufeream de foame, stăteam la Londra și sufeream de foame. Acum, măcar nu sufăr de foame. Inși care preferau să stea acolo, li se dădea tainul și așteptau să se scoată sângele din ei.
Există mulți oameni în acest moment pe planetă care doresc să trăiască într-o societate din asta în care nu au nevoie de libertate, libertate de exprimare: să fie ordine, să facă toată lumea ce spune șeful cel mare și unic și așa suntem mai fericiți. E clar că opțiunea asta adună niște state mari la un loc, cu populație și teritoriu mari. Iată, acum, China și Rusia tocmai s-au opus în Consiliul de Securitate al ONU la votarea unor sancțiuni pentru Coreea de Nord, care încearcă rachete balistice, face teste cu rachete balistice și care are ogive nucleare. Au spus China și Rusia; „nu”, veto, nu se dă nicio sancțiune împotriva Coreei de Nord! Deci, vedeți cum sunt grupate lucrurile. Și așa vor fi ani mulți de acum înainte”, a explicat Cristian Tudor Popescu.
Și în România este în creștere numărul celor care și-ar dori mai degrabă ceea ce descriați? a fost întrebat CTP.
Cristian Tudor Popescu: „Nu vreau să fac o afirmație cantitativă aici, nu vreau, pentru că n-am dreptul să spun asta. Sunt. Sunt destui. Îi văd eu, mulți, mulți, pe net. Mulți. Mă înspăimântă. N-aș fi crezut niciodată că sunt atât de mulți. Dar nu vreau să spun cu asta că sunt la fel de mulți și în țară, proporțional pe cât îi văd eu pe net. Deci, oameni care gândesc exact așa: foarte bine, să fie ordine, să fie un singur partid, un singur om, ce atâta ne încurcăm cu toți ăștia care fură, care iau șpagă, care fac trafic de influență pe spinarea noastră și așa mai departe, cu toți politicienii ăștia corupți! Nu, domnule, mai bine să fie dictatură, că acolo nu mai e corupție! Așa gândesc aceste biete ființe. Da, din păcate, sunt și tineri, dar cu siguranță lucrurile astea le-au învățat de la cineva. În formarea lor au avut niște persoane adulte care să-i învețe lucrurile astea.
Violența, componentă necesară a dictaturii
Încă ceva – dictatura, spre deosebire de democrație, se asociază în mod ineluctabil cu violența. Dictatura înseamnă război, mai devreme sau mai târziu. Uitați-vă la istorie și o să vedeți că pentru a exista, dictaturile au nevoie de război. Fie război civil, în interior, chiar nedeclarat, adică hăituirea opozanților prin orice mijloace, fie război în exterior. Dar trebuie să fie violență, să fie confruntare armată pentru ca o dictatură să supraviețuiască. Ea nu poate supraviețui în absența violenței. Deci, ce a făcut Putin a fost un gest natural, de a ataca Ucraina, pentru că simte lucrul ăsta ca orice dictator. Simte că are nevoie de violență, are nevoie de război pentru a perpetua acea structură monstruoasă din URSS.
CTP a explodat după ce Mugur Isărescu i-a sfătuit pe români să bea ceai, ca leac împotriva inflației: „Ești nesimțit! La fel și Iohannis!”
România este democrație tânără, de 30 de ani, dar e o democrație. Sigur, se pot spune atâtea despre neajunsurile, despre metehnele și tarele democrației noastre, dar e o democrație, putem vorbi, încă mai putem vorbi, putem să ne exprimăm liber, încă mai putem vota. Au loc alegeri libere în România. Astea sunt lucruri extraordinare. Eu n-aș mai putea trăi fără ele. Dacă ar fi să mă întorc acum, înainte de 89, la viața dinainte de 89, nu văd cum aș supraviețui. Cum aș putea să mai trăiesc?”