Cum a ajuns în paragină Palatul Monopolurilor. Având în vedere că edificiul a fost construit în perioada 1934-1941 şi a fost afectat în urma cutremurelor din 1977, 1986, nu s-au făcut intervenţii/consolidări spre a menţine/îmbunătăţi structura de rezistență. Legea spune că durata optimă de funţionare a acestei clădiri este de doar 40-60 de ani, ceea ce înseamă că Palatul Monopolurilor ar fi avut nevoie de renovare încă din anii 2000.
Într-o solicitare trimisă de RomâniaTV.net, Ministerul Economiei răspunde că expertizele efectuate în 1990 si 1998 au stabilt necesitatea şi oportunitatea realizării unor lucrări de consolidare a clădirii. Expertiza inițială și actualizările ulterioare au fost realizate de către expert autorizat MLPDA ing. Dragoș Coriolan Badea, cadru didactic la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti şi la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, o somitate în materie, care a participat activ, cu soluţii eficiente, novatoare, la proiectarea următoarelor edificii: Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti, complexul de clădiri de la Televiziunea Română, Sala Palatului, Palatul Parlamentului, a ministerelor situate în Piaţa Constituţiei, pasajului subteran din Bdul Nicolae Bălcescu, Stadionului Naţional, etc.
Realizarea construcţiei a început în 1934 şi a durat nu mai puţin de şase ani. Aceasta a fost realizată după planurile arhitectului Duiliu Marcu,şi a servit ca sediul Administrației Autonome a Monopolurilor de Stat”, de unde şi numele care a făcut-o celebră.
Edificiul era cunoscut ca Regia Monopolurilor sau Casa Autonomă a Monopolurilor, iar în timpul regimului comunist construcția găzduia birourile Comitetului de Stat al Planificării. De altfel, după 1990, a fost cunoscut ca palatul Ministerului Industriilor.
Nu este străin faptul că mai multe clădiri din patrimoniul ţării sunt aflate în paragină de ani de zile şi sunt la un pas să devină adevărate ruine. Monumentele istorice, care altădată dădeau valoare oraşelor-chieie din România, prin frumuseţea arhitecturală, s-au transformat în adevărate imobile-fantomă.
Aşa s-a întâmplat şi cu Palatul Monopolurilor. Acest proiect pare însă tratat cu superficialitate de autorităţi. Într-un răspuns oficial trimis RomâniaTV, Ministerul Economiei spune că investițiile pentru Palatul Monopolurilor de Stat revin Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, prin Compania Națională de Investiții „C.N.I.” SA. De procedurile de achiziții pentru serviciile de actualizare expertiză și actualizare proiectare se va ocupa „C.N.I.”.
„Ca urmare a solicitării dumneavoastră înregistrată la Compania Natională de investitii SA, cu nr. 20836/11.05.2021, cu privire la obiectivul de investiţii Modernizare, reabilitare şi consolidare – crădire Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, imobilul aflat in Calea Victoriei, nr. 152, sector I, Bucureşti, vă transmitem faptut că acesta se află pe Lista sinteză din cadrut subprogramutui Alte obiective de interes public sau social în domeniul constructillor. În prezent a fost demarată procedura de achiziţie pubtică pentru contractarea serviciitor de proiectare, studiu topo, geo, audit, expertiză tehnică şi a documentaţiei de avizare a Lucrărilor de intervenţie. Valoarea totală a investiţiei precum şi durata de realizare a acestui obiectiv pot fi cunoscute numai după avizarea în cadrul comisiitor de specialitate a documentaţiei de avizare a Lucrăritor de interventie. „, a spus CNI, pentru RomâniaTV.net.
Singura firmă care s-a înscris, la licitaţia de anul acesta, pentru a realiza studiul de fezabilitate a fost respinsă, iar licitaţia anulată. Ministerul Economiei spune că firma Polarh, singura care se înscrisese pentru a realiza studiul, a venit cu o ofertă „neconformă”. Lucrările de modernizare sunt sisifice şi se ridică la ordinul milioanelor de euro, acesta fiind şi principalul motiv pentru care Ministerul Economiei pare să nu găsească o formulă câştigătoare pentru a da startul renovării.
Mai mult decât atât, reprezentanţii instituţiei acuză că firma ar lucra în pierdere şi că nu ar obţine niciun profit. Reprezentanţii firmei Polarh spun că au depus o contestaţie în acest caz şi aşteaptă ca oferta să fie reevaluată.
„Licitatia a fost pentru studiul de fezabilitate nu pentru lucrari. A fost de pusa o signura oferta, a noastra, dar a fost respinsa ca fiind neconforma pe motive nesustenabile si licitatia anulata , drept pentru care am depus contestatie”, se arată într-un răspuns al firmei Polarh, pentru România TV.
Valoarea totală pentru realizarea acestui studiu se ridică la aproximativ 80.000 de euro (378.000 lei), fără TVA şi cuprinde: „prestarea serviciilor având că obiect întocmire: Studiu geotehnic verificat la cerință Af, Studiu topografic avizat OCPI (planul de situație pe ridicarea topografică vizat OCPI); Documentație de Avizare a Lucrărilor de Intervenție inclusiv relevee și structurarea documentației economice pe centre de cost; Expertiză tehnică a structurii clădirii, rezistență, arhitectură, inclusiv rampa de acces către subsol și instalațîi aferente clădirii; Expertiză componente artistice; Studiu de cercetare de parament și stratigrafice în zonele degradate – starea de conservare – tipuri degradări; Investigațîi fizico-chimice; Studii biologice (expertiză biologică); Expertiză pentru determinarea nivelului de umiditate din ziduri și climatul interior; Raportul de expertiză tehnică pentru cerința esențială „securitate la incendiu”; Audit energetic – soluții pentru realizarea unui imobil eficient energetic cu asigurarea surselor de energie regenerabilă; Studiu privind iluminatul arhitectural la fațade; Studiu istoric; Documentație pentru obținerea avizelor solicitate prin Certificatul de Urbanism, alte studii de soluție cerute prin avizele solicitate, cercetări, documentații ca fiind necesare în conformitate cu Hotărârea nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţîi finanţate din fonduri publice pentru obiectivul de investițîi “Modernizare, reabilitare și consolidare”
În cursul anului 2019, încă o licitaţie, o altă problemă. Solicitarea a fost lansată atunci în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) procedura, pentru achiziția serviciilor de actualizare expertiză tehnică a obiectivului de investiții „Menținerea siguranței în exploatare și alinierea la exigentele actuale, aferente funcționării instituțiilor publice centrale a imobilului din București, Calea Victoriei nr. 152- sediul ME(C)” şi achiziția serviciilor pentru elaborarea unui Caiet de sarcini pentru achiziție servicii de proiectare și execuție lucrări de intervenție stabilite de expertiza tehnică, la care nu s-a prezentat nicio ofertă.
„Ulterior, s-a solicitat Ministerului Finanțelor Publice, ca în temeiul prevederilor Art. 44, alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, actualizată și republicată, aprobarea efectuării unor redistribuiri de resurse financiare, cu încadrarea în valoarea totală a nivelurilor aprobate prin Legea nr. 50/2019 a bugetului de stat pe anul 2019, respectiv suplimentarea fondurilor alocate anterior pentru acest obiectiv de investiții. Solicitarea a fost aprobata de MFP, dar până la finele anului, din motive obiective, nu s-a realizat achiziția acestor servicii, iar sumele aferente au fost returnate la bugetul de stat la 31.12.2019;”, potrivit unnui comunicat de presă, trimis în exclusivitate, pentru România TV.
Cum a ajuns în paragină Palatul Monopolurilor. Edificiul este amplasat pe Calea Victoriei, cea mai bună zonă din Bucureștii anului 1934, la intersecția cu Calea Griviței. Construcția a fost finalizată abia în anul 1941, la un an după plecarea definitivă a Regelui Carol al II-lea din țară. Finisajele clădirii au continuat însă, până în anul 1946. În aceeași perioadă a anului 1934, atunci când au început primele lucrări de amenajare a zonei, Statul Român deținea monopolul la fabricarea și vinderea țigărilor și țigaretelor, sării de masă și alcoolului.
După doi ani, arhitectul Duiliu Marcu elaborează planurile Casei Autonome a Monopolurilor (CAM) care prevedeau ca fațada imobilului să ocupe un spațiu de 50 de metri lungime. Clădirea a mai câștigat spațiu până la 65 de metri în urma achiziționării unor terenuri vecine. Planurile arhitectului prevedeau ca imobilul să aibă forma literei U pentru a lăsa posibilitatea de închidere a curții interioare cu o eventuală aripă de Nord care a rămas nerealizată.
Duiliu Marcu a fost una dintre personalităţile care şi-a lăsat amprenta pe lucrări importante din Capitală, dar și din țară.
Printre cele mai importante lucrări ale sale al patrimoniului arhitectural al Bucureștiului și al țării noastre, care îi poartă semnătura sunt: Palatul Elisabeta, una din reședințele regale, situat pe Bulevardul Kiseleff și în proximitatea Parcului „Regele Mihai I”, Palatul Monopolurilor de Stat, situat pe Calea Victoriei, la colț cu Bulevardul Dacia și peste drum de Palatul Monteoru, clădirea hotelului Athénée Palace, tot de pe Calea Victoriei, clădirea Bibliotecii Academiei Române, clădirea Academiei Militare și, nu în ultimul rând, Palatul Victoria.
Duiliu Marcu a lăsat o moștenire imensă culturii românești, prin clădiri marcante, impozante, imposibil de trecut cu vederea în cadrul unui tur al celor mai importante edificii din Capitală.
În construcția clădirii au fost folosite materiale de cea mai bună calitate, după standardele epocii. Astfel, pereții exteriori ai clădirii au fost placați cu travertin, iar o parte din fațada principală și stâlpii dintre ferestre au fost construiți din piatră de Dobrogea. Pereții interiori ai încăperii, cei ai scării de onoare și ai holurilor au fost placați cu travertin românesc. Peroanele și treptele exterioare au fost construite din marmură de Carrara. Holul public al clădirii putea fi utilizat ca sală de întruniri, dar și ca spațiu de expoziție a produselor Casei Autonome a Monopolurilor. De asemenea, în vestibulul de onoare era prevăzută construirea unui perete care ar fi trebuit să fie acoperit cu o frescă sau un mozaic, însă acest lucru nu s-a mai realizat.
Cum a ajuns în paragină Palatul Monopolurilor. Casa Autonomă a Monopolurilor includea sălile arhivei, birourile expediției și depozitele care se aflau la subsolul clădirii, la parter serviciile și birourile de contact cu publicul, iar la etaj birourile conducerii la care publicul nu avea acces. Birourile celorlalte servicii erau așezate de-a lungul coridoarelor, la celelalte etaje. Patru grupuri de ascensoare asigurau circulația verticală în cele mai bune condiții, iar la etajul IV se afla chiar și un bufet pentru funcționari, cu bucătărie, anexe și terase. La același etaj se afla și o terasă pentru sporturi. Până în anul 1989, Palatul Casei Autonome a Monopolurilor a găzduit și Comitetul de Stat al Planificării stabilit în perioada comunistă.
După anul 1990, în această clădire funcționează, sub diferitele sale denumiri, Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri. Astăzi, construcția poate fi recunoscută după cele două ceasuri dispuse pe laturile de Nord și de Sud ale „turnului” Palatului, simboluri care de altfel o reprezintă.
Clădirea este clasificată ca monument istoric şi este construită după planurile arhitectului Duiliu Marcu, în 1934-1941, pentru a fi sediul „Administrației Autonome a Monopolurilor de Stat”.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 313/1992, imobilul situat în Calea Victoriei nr. 152, sector 1, București, a trecut din patrimoniul Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în administrarea Ministerului Industriei (în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului);
Înainte de anul 1989, în acest imobil au funcționat Comitetul de Stat al Planificării (CSP) și Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlul Gospodăririi Fondurilor Fixe (MAGF), iar din anul 1990 a funcționat Ministerul Economiei Naționale, precursorul actualului Minister al Economiei, Antreprenoriatului și Turismului;
Date tehnice:
Clădirea este compusă din 6 tronsoate, dispuse în formă de „U”;
Aria construită: 3.069 mp;
Aria desfășurată: 24.186 mp;
Situația actuală a clădirii este următoarea :
Sunt realizate (consolidare, modernizare, etc.) tronsoanele 6, 5, 4;
Tronsoanele 1, 2, 3 sunt dezafectate, debranşate de la utilităţi, s-a intervenit la structura de rezistență;
Ca urmare a declanşării unui întreg şir de procese cu executantul lucrărilor, asocierea CCCF/BOG’ART, lucrările au fost sistate şi neconservate.