Compania Franco-Română de Navigație Aeriană a fost înființată în 1920, la doar doi ani după terminarea Primului Război Mondial. Mulți dintre piloții de avioane nu mai aveau loc de muncă, astfel că o parte din ei au rămas în armată, alții au început să facă spectacole de acrobații aeriene, iar alții și-au schimbat cu totul domeniul de activitate.
Unul dintre ei, Pierre de Fleurieu, artistocrat, s-a angajat la o bancă, la filiala franceză a băncii românești, Marmorosch Blank.
Când a aflat că fiul său a ajuns să lucreze la bancă, tatăl lui Pierre de Fleurieu a cerut o audiență la președintele băncii, Aristide Blank, și i-a cerut să-l concedieze imediat pe băiatul său. Motivul: era o muncă nedemnă pentru un artistocrat.
Șeful băncii acționează într-un mod cu totul diferit. Decide să aibă o întâlnire cu Pierre de Fleurieu, dar în loc să-l concedieze, se declarată cucerit de personalitatea și de ideile inspirate de care a dat dovadă. Astfel, îi oferă posibilitatea să realizeze zboruri comerciale și îi oferă un cec de multe milioane de franci.
Din acel moment, începe povestea uluitoare a primei companii aeriene. Cu banii primiți de la bancherul român, pilotul francez dă naștere Companiei Franco-Române de Navigație Aeriană.
La scurt timp, au fost angajați piloți care luptaseră în război, au început să fie amenajate avioane cu care nu fuseseră transportați până atunci pasageri și au fost construite aerodromuri.
În primă fază, erau zboruri scurte: Paris – Strasbourg – Viena – Praga – Varșovia – București. Au avut loc, într-adevăr, și tot felul de accidente, prăbușiri, aterizări forțate, vieți distruse, însă compania a reușit să treacă peste tot și să se extindă cât de mult s-a putut. Evoluția companiei a ocupat multe pagini frumoase din presa vremii, iar Hemingway și Paul Morand se numărau printre cei care o popularizau.
”M-am dus cu domnul Nash la biroul Companiei Franco-Române Aero și am cumpărat două bilete, la jumătate de preț pentru jurnaliști, pentru 120 de franci, suficient pentru un zbor de la Paris la Strasburg. Călătoria cu cel mai bun tren expres este de zece ore și jumătate și durează două ore și jumătate cu avionul…
Ne-am îndreptat aproape direct la est de Paris, ridicându-ne în aer ca și cum am fi stat într-o barcă care a fost ridicată încet de un uriaș, iar pământul a început să se aplatizeze sub noi. Părea tăiat în pătrate maro, pătrate galbene, pătrate verzi și mari pete plate de verde acolo unde era o pădure. Am început să înțeleg pictura cubistă…”, scria Hemingway, în articolul ”A Paris-to-Strasbourg Flight”, publicat în Toronto Daily Star, în 9 septembrie, 1922.
În ochii piloților de atunci, Bucureștiul era un oraș de poveste, cel mai frumos din Europa.
„Zburăm în lumina lunii. Vedem perfect munții și Dunărea care șerpuiește în defileu. Nu e nici o problemă să ne orientăm. Trecem peste Turnu Severin, e un oraș mare, bine iluminat…aterizăm fară probleme la București. Zborurile de noapte sunt minunate!”, a povestit un pilot.
Pilotul a descris Bucureștiul ca fiind „un oraș atât de agreabil ! Cel mai frumos, fară îndoială, din toată aceasta parte a Europei : străzi largi, clădiri frumoase și se vorbește o franceza atât de bună”.
Numele companiei rămâne neschimbat pe o perioadă de câțiva ani, iar apoi e modificat în Compania Internațională de Navigație Aeriană.
Istoria primei companii ariene internaționale din lume a apărut, în urmă cu câteva săptămâni, într-o carte vândută în librăriile din Franța.
„România este foarte prezentă în aceasta carte, de altfel. Sunt menționați Vlaicu, Vuia, Coandă, prințul Bibescu și, mai ales, familia regală ,« pasionată de aviație »”, a spus ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu, despre această carte.