Plugușorul e un obicei practicat de majoritatea românilor pentru a sărbători Anul Nou. E, în primul rând, un obicei agrar și mai apoi o colindă, însă are rădăcini adânci în spiritualitatea autohtonă. Plugușorul e unul dintre cele mai importante colinde pe care le practică românii de sărbătorile de iarnă.
Plugul e împodobit cu hârtie colorată, flori, panglici. Plugușorul se recită în seara Ajunului Anului Nou. Se merge din casă în casă până spre dimineață. Conform tradiției, e practicat de copii și adolescenți.
Pe vremuri, însă, era practicat doar de bărbați în puterea vârstei. Erau și alte județe, precum Galați sau Botoșani, unde și femeile mergeau în ceată la colindat. Cetele era destul de mici, doar vreo două sau trei persoane. Erau și cete mai mari care își alegeau un vataj. Atunci când se recita textul, se auzea și suntetul clopoțeilor, dar și pocnituri de bice.
În alte regiuni, obiceiul de Plugușor e mult mai complex. Se folosesc și alte instrumente muzicale, cum ar fi toba, cobza, vioara, fluierul sau cimpoiul. Sunt nelipsite și pocnitorile care amplificau atmosfera zgomotoasă specifică acestui obicei.
Mulți cercetători spun că obiceiul avea, de fapt, loc la începutul primăverii, căci atunci se sărbătorea și Anul Nou pe vremuri. Când s-a stabilit data de 1 ianuarie pentru Anul Nou, obiceiul a migrat și el. După ce erau colindați, oamenii dădeau colindătorilor fructe, colaci sau chiar cârnați.