Comuniştii au introdus, în 1957, obligativitatea învăţământului de şapte clase. Însă, prin legiferarea obligativităţii învăţământului de şapte clase, liderii partidului s-au găsit în inferioritate faţă de media educaţiei clasei muncitoare.
Ce-i drept, se luaseră din vreme măsuri de formare a cadrelor noi de conducere. Pentru rezerva de nădejde, cu recomandări speciale, s-a admis trecerea din învăţământul primar direct în facultate prin puntea unor „şcoli” de şase luni sau un an.
„La ce le mai trebuie diplomă? Dacă lucrează bine unde i-a trimis partidul, la ce mai trebuie diplomă? Să spună oamenii, la moartea lor, c-a mai pierdut ţara un inginer?”, spunea la acea vreme Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Potrivit revistei Historia, şi Nicolae Ceauşescu ar fi fost scutit de completarea studiilor. Totuşi, pe când avea 48 de ani, Ceauşescu devine secretar general al partidului muncitoresc şi primeşte cadou o diplomă de Bacalaureat, emisă de Şcoala Medie nr. 10 „Zoia Kosmodemianskaia”, actuala Şcoala Centrală din Bucureşti. Mai mult, la doar o lună de la examenul de bacalaureat, Nicolae Ceauşescu devine şi licenţiat în ştiinţe economice.
De acest lucru s-au îngrijit chiar ministrul Învăţământului de la acea vreme care era chiar rectorul Institutului de Ştiinţe Economice „Lenin”, acuala Academie de Studii Economice din Bucureşti.
Citeşte şi: Ceauşescu, urmărit de BLESTEMELE aruncate pentru moartea sângeroasă a ţăranilor din satul Vadu Roşca