„Cine e în domeniu ştie cam cât e de scump. Salariul meu l-am dat pe o pereche de ghete şi pe o cască, restul echipamentului costând prea mult pentru câţi bani aveam eu atunci. Unul dintre prietenii mei cei mai buni, văzându-mă cât sunt de fericit şi entuziasmat, mi-a zis că tocmai şi-a cumpărat un telefon nou şi că pe cel vechi mi-l dă mie ca să-l vând şi banii să-i folosesc pentru a-mi lua echipamentul moto. Am pus telefonul pe un site de vânzări şi am fost sunat de cineva care mi-a zis că vrea să-l cumpere şi ne-am dat un loc de întâlnire. M-am dus acolo, dar omul nu a venit şi nici nu a mai răspuns la telefon”, povesteşte Marian Godină.
Cei de la Brigada Rutieră din Bucureşti i-au promis că va primi motociclata după o săptămâna de la semnarea acceptului, însă a trecut două săptămâni şi tot nu ajunsese nicio motocicletă la el, aşa că a sunat să vădă ce se întâmplă şi a primit următoarea justificare:
”- Păi cum? Nu ştiţi? S-a făcut o nouă redistribuire şi motocicleta pe care ai ales-o a fost trimisă la Iaşi.
– Dar nu am semnat pentru ea? Cum să fie trimisă în altă parte?
– Eee…s-au făcut presiuni mai mari de acolo.”
Aşa a ajuns Marian la concluzia că ai nevoie de pile şi ca să primeşti o motocicletă de serviciu, lucru care i-a atras dezamăgirea.
Când şi-a dat seama că nu va primi motocicleta poliţistul şi-a scos la vânzare casca pe care dăduse aproximativ 400 de lei, pe care apucase să inscripţioneze POLIŢIA. Banii obţinuţi pe ea îi va dona unei fetiţe de 3 ani diagnosticată cu o boală incurabilă. Povestea completă o puteţi citi aici.