Cum a rămas Corina Chiriac fără rochie chiar de ziua ei: „A fost penibil, vă dati seama”. Rezolvarea ingenioasă care i-a salvat petrecerea

Corina Chiriac a sărbătorit cei 74 de ani ai săi. O viață dedicată artei, trăită timp de peste cinci decenii pe scenă sau între spectacole. Cunoscută ca marea doamnă a muzicii ușoare românești, ea a strâns de-a lungul anilor o colecție prețioasă de amintiri legate de ziua sa de naștere, dintre care a ales să împărtășească câteva pentru CANCAN.RO.

Citește și: Corina Chiriac, surprinsă de un zidar în timpul unei partide de dragoste pe balcon cu fostul său iubit celebru

„Fiind artistă, mai mereu pe drumuri, se nimerea să avem contracte când era ziua mea. Mari petreceri nu se puteau face, pentru că ori eram între două concerte, ori între două drumuri. Întotdeauana, turneele începeau toamna, pentru că în decembrie era prea frig în sălile de spectacol. Și se reluau în martie, când se mai încălzea. Erau organizate de Agenția de impresariat ARIA a Ministerului Culturii și se întâmpla ca ziua mea să cadă, de exemplu, joia, cum a fost și ieri. Ori noi aveam spectacole, câte două pe zi. Eram de obicei cu Mirabela, cu Angela, cu Dan Spătaru, cu Anda Călugăreanu, cu trupa Savoy.

Un spectacol ținea peste două ore, primul începea la ora 17.00. Terminam la ora 22.00, apoi ajungeam la hotel. Restaurantele erau închise, așa erau vremurile. Deci de obicei petreceam acolo, în cabina de la Casa de Cultură. De băuturi nu se punea problema, nici vorbă. Acolo aveam un pateu, o felie de pâine… E greu de povestit despre o epocă pe care cei tineri nu au trăit-o. Dar nu era așa rău pentru noi, care nu aveam alt termen de comparație.

Alte articole

Emily Burghelea, clipe de panică în mijlocul pădurii, din cauza urșilor. Ce a pățit influencerița de ziua ei

Angela Similea o apără pe Corina Chiriac. Ambele artiste se confruntă cu probleme financiare mari

Deci de multe ori eram în turneu. Țin minte că odată eram în Bulgaria. Înainte de revoluție, exista un schimb cultural între țările socialiste, „vecine și prietene”, așa era termenul vremii. În străinătate, se făcea un singur spectacol, care ținea mai mult, pentru că erau vreo 40 de artiști, care erau grupați. La acel eveniment, spectatorii au fost întâmpinați cu pahare de șampanie. Eu am reușit să aranjez cu organizatorii turneului să aducă și în spatele scenei 30 de pahare și le-am oferit colegilor. Când mi-a venit rândul, orchestra mi-a cântat Lamulți ani și sala m-a aplaudat. Acesta a fost un gen de aniversare pe scenă, ce mi s-a întâmplat de-a lungul carierei”, a povestit Corina Chiriac.

Corina Chiriac ne mărturisește că aniversarea ei din Cuba, când a împlinit 28 de ani, rămâne întipărită în memoria sa pentru totdeauna. În plus, turneul pe care l-a susținut acolo a fost presărat cu peripeții, deoarece bagajul ei s-a pierdut în aeroport, determinând-o pe solistă să împrumute rochiile de scenă de la o artistă cubaneză.

„Cea mai frumoasă zi de naștere pe care mi-o aduc aminte și nu o să o uit niciodată a fost în Cuba. M-a ajutat Dumnezeu să ajung în Cuba de trei ori, în schimburi culturale, cu drumul și hotelul plătite. Și ni se dădea o diurnă. Dar să pleci în Cuba, pe gratis, chiar dacă nu câștigai bani, mie mi se părea senzațional.

În Cuba, la finele anilor 70 nici nu-ți trebuiau foarte mulți bani pentru că nu aveai ce cumpăra. Era o sărăcie lucie. Existau doar niște târguri unde lumea venea cu pești uscați, cu fructe, cu câte o bluză tricotată la andrele. Noi primeam niște vouchere, așa eram plătiți, nu în bani. Ne dădeau niște bonuri, pe care le prezentai la restaurant.

A fost o deplasare cu peripeții, prin 1978. Fusesem deja o dată, avusesem succes. Și m-au chemat din nou. Turneele țineau trei luni, ceea ce era perfect pentru noi. În Cuba era splendid. Turneele erau nu numai la Havana, iar orașele erau la mal de mare. Marea Caraibelor superbă. Seara cântam. Rămâneam la scenă uneori și după ce se termina spectacolul. La această a doua plecare a mea, valiza mea cu rochiile de scenă și cel mai important, cu partiturile muzicale, mi s-a rătăcit. Eu eram îmbrăcată în niște pantaloni albi și o bluziță. Am ajuns la Havana, valiza mea nicăieri. Eu a doua zi aveam spectacol. Am ajuns la repetiție, unde ne îmbrăcam de scenă.

Organizatorii știau ce s-a întâmplat. Și au vorbit cu o solistă, o cubaneză mulatră splendidă, de mare succes atunci, care mi-a adus de împrumut două rochii să le probez. Toate eram tinere, slabe, mi s-a potrivit foarte bine. Am ales o rochie superbă, neagră, cu ștrasuri, spatele gol. Ceva de Hollywood. A fost penibil pe moment, vă dati seama, dar rochia aceea a fost splendidă. Când am urcat pe scenă, am lăudat-o pe fata asta că m-a ajutat. Și am cântat coveruri internaționaole.

Pentru mine a fost o bucurie, pentru că trebuia altfel să cântăm repertoriul aprobat din țară. Așa se proceda pe atunci, era o formalitate, se făcea o audiție, membrii comisiei se uitat se uitau pe piesele propuse de minse și se aprobau cântecele. Eu neavând partiturile, am cântat piese străine, ce erau la modă. Și am avut mare succes. Era cu o zi înainte de aniversarea mea. M-au serbat, s-a ridicat sala în picioare. După vreo două săptămâni a venit și valiza. Dar lucrurile au decurs bine, am avut succes”, a mai povestit Corina Chiriac.

Citește și: Corina Chiriac s-a reinventat la vârsta de 73 de ani. Motivul pentru care nu a mai ieșit din casă timp de opt luni