Cum a reuşit liderul nord-coreean Kim Jong Un să-i facă pe copiii ţării să plângă în faţa lui

În faţa a mii de copii, purtând cravate roşii de „pionier”, Kim Jong-Un a vorbit, miercuri, cu ocazia aniversării Uniunii Copiilor din Coreea. 20.000 de copii au fost transportaţi la Phenian din întreaga ţară pentru acest eveniment.

În imaginile difuzate de televiziunea naţională şi preluate de CNN, se pot vedea copii plângând de emoţie în timpul discursului preşedintelui.

„Viitorul Coreei aparţine copiilor şi depinde de voi. Coreea de care sunteţi răspunzători va fi o ţară plină de râsete şi veselie şi cea mai puternică ţară din lume”, le-a spus liderul nord-coreean copiilor, care au început să plângă la auzul acestor cuvinte din gura lui Jong-Un, aşa cum plângeau şi părinţii lor la moartea „iubitului conducător”, când ieşiseră din case, pe frig şi ninsoare, să-i aducă omagiu pe ultimul său drum.

Probabil că părinţii îşi instruiseră copiii cum să procedeze în astfel de situaţii, la „convocările” liderului de la Phenian, ştiut fiind faptul că militarii şi civilii care nu vărsaseră lacrimi destule la funeraliile lui Kim Jong-Il sfârşiseră, o parte dingtre ei, în mod tragic, fiind aruncaţi în închisoare sau chiar executaţi în mod barbar – cum a fost cazul unui militar nord-coreean, care fusese executat cu o rachetă, fiind considerat „trădător”.

Alte articole

Copiii lui Silviu Prigoană au rămas fără tată. Programul pe care tatăl lor îi obliga să-l respecte. Cui rămâne averea după moartea afaceristului

Valentina Pelinel, dezvăluiri despre cei nouă copii ai lui Cristi Borcea. „Încercăm să îi creștem cu moderație și fermitate”

Kim Jong-Un, care purta şi el, în semn de solidaritate, o cravată roşie la gât, le-a mai spus copiilor că ţara deţine cea mai nouă tehnologie a rachetelor, iar ei trebuie să obţină note bune pentru a putea contribui la binele ţării.

Kim Jong-Un este cel de al treilea membru al familiei Kim care conduce Republica Populară Democratică a Coreei (RPDC). Bunicul său, Kim Ir-Sen a fondat dictatura comunistă în 1984 şi a condus ţara până la moartea sa, în 1994.