Cum ar fi viaţa în alte părţi ale sistemului solar: PLUTO

Soarele s-a aprins în urmă cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pamântul și Marte, numite și planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite și gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.

Cum ar fi să pășim pe fiecare dintre aceste lumi care formează sistemul nostru solar? Cum ar fi resimțită gravitația pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul space.com încearcă să ofere un răspuns la aceste întrebări.

Pluto

Anul 2006 a fost unul de tristă amintire pentru Pluto care și-a pierdut statutul de planetă, fiind recatalogată drept planetă pitică, o decizie care a aprins vii controverse privind definirea planetelor și dacă acest corp cosmic îndepărtat poate sau nu să fie considerat drept o planetă. Indiferent de ce parte a baricadei ne-am plasa, un lucru rămâne sigur: acest obiect cosmic rămâne învăluit de mister. Din această cauză vom avea nevoie de un efort de imaginație pentru a discuta despre cum ar fi viața pe Pluto.

Alte articole

NASA trage un semnal de alarmă! Un asteroid mai mare decât Westminster Abbey se apropie de Pământ

Copiii de aur ai României. Trei elevi de 13 ani au fost premiați de NASA și NSS, după ce au făcut proiectul unei așezări umane în spațiu. Puștii nu au de gând să rămână în țară: „Eu aș cam vrea să plec”

„Nu am fost niciodată pe Pluto și pe niciun alt corp cosmic asemănător”, a precizat planetologul Alan Stern pentru space.com.

Însă lucrurile nu vor rămâne așa pentru mult timp. Sonda New Horizons, aparținând NASA, va fi primul ambasador al omenirii care va vizita planeta pitică, survolând-o de la mică distanță la 14 iulie a.c.. „Vom cunoaște mult mai multe lucruri despre Pluto atunci când New Horizons va ajunge acolo”, a adăugat Alan Stern, coordonatorul științific al acestei misiuni.

Dacă ne-am afla acum pe Pluto, am avea nevoie, în medie, de aproximativ patru ore și jumătate pentru ca un mesaj trimis de pe această planetă pitică să ajungă pe Pământ. Un an pe Pluto durează 248 de ani tereștri, iar această planetă pitică are o orbită foarte eliptică, ce o aduce în interiorul orbitei lui Neptun timp de 20 de ani — perioadă în care se află la cea mai mică distanță față de Pământ și când ar fi nevoie de doar 4 ore pentru ca un mesaj pornit de pe Pluto să ajungă la destinație. Atunci când se află în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale față de Pământ, un astfel de mesaj ar ajunge pe Terra în peste 6 ore și jumătate.

În funcție de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între—223 grade Celsius și — 233 grade Celsius. Această diferență relativ mică de temperatură ar putea avea efecte asupra atmosferei rarefiate a planetei pitice.

Atunci când Pluto se află în punctul de maximă apropiere de Soare al orbitei sale, gheața din azot și monoxid de carbon de la suprafața sa sublimează (trece direct din stare solidă în stare gazoasă), generând o atmosferă rarefiată. Conform modelelor computerizate de simulare a condițiilor de pe Pluto, această atmosferă este dinamică, existând vânturi care bat cu viteze de până la 362 de km/h. La suprafața micuței planete s-ar înregistra o presiune de aproximativ 3 microbari (presiunea etalon, de la suprafața Pământului, este de 1 bar). Oamenii de știință sunt de părere că atunci când ajunge în punctul cel mai îndepărtat de Soare al orbitei sale, atmosfera lui Pluto dispare, gazele din compoziția sa revenind în stare solidă, de gheață.

Fotografiile realizate de Telescopul Spațial Hubble dezvăluie existența unor importante diferențe de strălucire la suprafața lui Pluto, ceea ce sugerează că această planetă pitică ar avea un relief variat, însă mai departe de atât nimeni nu cunoaște detalii cu privire la geologia sau geomorfologia acestui corp cosmic.

Dacă printre coloniștii noștri s-ar afla și pasionați de plimbări lungi, suprafața lui Pluto reprezintă aproximativ 2/3 din suprafața Lunii sau aproximativ suprafața Rusiei, deci nu ar fi o distanță prea mare de străbătut. Gravitația lui Pluto este de 1/15 din cea a Pământului și astfel o persoană care cântărește 70 de kilograme pe Pământ ar cântări doar 4,6 kilograme pe această planetă pitică.

Pluto și cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotație sincronă și astfel o față a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeași parte a lui Charon. Dacă exploratorii noștri s-ar afla pe partea lui Pluto îndreptată spre Charon, această lună ar fi vizibilă foarte bine. Prin comparație, dacă de pe Pământ putem acoperi complet Luna plină cu degetul mare, cu mâna întinsă în fața ochilor, pe Pluto am avea nevoie de întregul pumn strâns pentru a bloca perspectiva asupra lui Charon, conform lui Alan Stern.

Ceilalți doi sateliți ai lui Pluto, în ordinea mărimii, Nix și Hydra, ar fi de asemenea vizibili cu ochiul liber. Pluto are cinci sateliți cunoscuți, cei mai mici fiind Kerberos și Styx.

La ora prânzului pe Pluto (o zi pe această planetă pitică durează 6 zile și 10 ore terestre) Soarele ar fi vizibil cu același ordin de mărime ca planeta Jupiter văzută de pe Pământ, dar mult mai strălucitor. „Lumina zilei pe Pluto este similară celei dintr-o zi foarte înnorată pe Pământ”, conform lui Stern. Această planetă pitică se rotește în sens invers rotației Pământului (de la est la vest).

În afară de frigul extrem și de radiațiile cosmice, nu este clar ce tip de pericole i-ar pândi pe curajoșii noștri exploratori. „Pur și simplu nu știm dacă există și alte tipuri de pericole, cum ar fi vulcani activi sau gheizere sau mișcări seismice”, a mai precizat planetologul Alan Stern.

CITEŞTE ŞI: Descoperire astronomică incredibilă: În sistemul nostru solar mai există încă o planetă FOTO